ȘCOALA ROM+NEASCĂ

Organizarea și finanțarea școlii

Ioan NEACȘU

Proiectul de lege a învățămîntului propune o structură a sistemului național de învățămînt care a produs cele mai multe discuții: includerea creșelor în sistem, trei ani de grădiniță, dintre care ultimul obligatoriu, cele trei trepte ale învățămîntului preuniversitar: primar, gimnazial și liceal împărțite inegal, cu o clasă pregătitoare, patru primare, cinci gimnaziale, apoi trei-patru liceale, iar învățămîntul postliceal se va numi „terțiar”! Este evident că autorii au luat de bune ideile din „Raportul Miclea” de la Cotroceni, care aduce soluții abracadabrante la probleme reale de altfel foarte bine analizate din perspectiva globalizării, fără să înțeleagă însă faptul că globalizarea economiei nu înseamnă și o globalizare spirituală. Noi aveam o școală foarte bine structurată în cele trei trepte de patru ani – primară, gimnazială, liceală – care erau precedate de grupa mare de la grădiniță, obligatorie și capabilă să-i pregătească pe copii pentru școală. Această structură corespunde și nevoilor, și posibilităților materiale și de personal pe care le are școala. În fond, structura este un recipient în care poți turna orice. Și în actuala structură s-au băgat în capul copiilor tot felul de aberații, de la poza doamnei Esca la falsificarea istoriei prin eșantionare (așa zisele „studii de caz”!), dar despre asta mai pe larg cînd voi vorbi de manuale. Ce avantaje are structura propusă, cu ce este mai bună decît cea de acum? De ce să se renunțe la examenul de capacitate? De ce examenul de admitere în liceu să fie facultativ, de ce să nu aibă dreptul fiecare liceu să-și selecteze elevii? Aberația cu repartizarea prin calculator este uriașă, doar nu calculatorul va preda în următorii patru ani elevilor selectați!
Descentralizarea este o altă marotă care dă peste cap nu doar decizia la toate nivelurile, dar și finanțarea. Cine plătește ce? Cît se cheltuiește cu un elev pe an? Cît vine de la Buget, cît de la primărie? Dacă Statul cheltuiește pentru un elev dintr-o școală „de stat” să spunem cinci sute de lei pe lună, nu-i normal să dea acești bani și pentru un elev din învățămîntul particular? Multe familii care acum nu-și permit să dea opt sute de lei pentru o grădiniță particulară, poate și-ar permite să dea doar trei sute… Legea spune că determinarea costului standard pe elev/ preșcolar se face de către Consiliul Național pentru Finanțarea Învățămîntului. Bine, încă un consiliu, dar cine plătește? Guvernul, primăriile, părinții? Se propune un sistem de burse în care bursa de ajutor social să fie cel puțin o jumătate din salariul minim brut pe economie. Cîți elevi pot fi astfel ajutați și de către cine? Raportul domnului Miclea propune chiar și un cont pentru fiecare copil, alimentat cu 500 de dolari inițial și apoi cu nu știu cîți dolari, bani pe care să-i folosească la nevoi de educație! Curat SF! În sfîrșit, cine gestionează totul? Directorul școlii, consiliul de administrație, sau primăria? Ce rost are directorul educativ, acel „îndrumător UTC”, cînd o școală trebuie condusă de un director specializat în managementul școlii ajutat eventual de un director de studii? În sfîrșit, un text pe care-l reproduc integral: „(6) Schimbarea destinației terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățămînt de stat, fără avizul conform al ministrului educației, este nulă de drept”. Prevederea este și în legea actuală, dar nimeni nu o respectă, deși Legea învățămîntului este lege organică, deci este ca importanță imediat după Constituție! La urma urmei, dacă vedem ce se întîmplă și cu aplicarea Constituției… Dar eu sînt bucuros că se afirmă din nou faptul că atît curtea, cît și clădirile și statuia lui Eminescu furate acum cîțiva ani cu foarte grava complicitate a justiției din patrimoniul Grupului Școlar „Mihai Eminescu” trebuie redate școlii: strîmba sentință judecătorească este, evident, nulă de drept! Această hoție ne arată însă cît de complexă este problema descentralizării, cîte mii de abuzuri pot să apară pe lîngă miile de abuzuri de pînă acum. Pachetul de legi propus de minister este necesar, dar atît de confuz, încît ar trebui retras și nu transcris, ci rescris.asă pregătitoare, patru primare, cinci gimnaziale, apoi trei-patru liceale, iar învățămîntul postliceal se va numi „te

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!