EDITORIAL Patru ani pe sîrmă

Ovidiu PAULIUC

Stavarache a început, de ieri, să meargă pe sîrmă. Probabil că încă nu simte toate riscurile acrobației. Băcăuanii i-au acordat încrederea necondiționat, l-au ridicat într-o poziție ce părea, pînă mai ieri, de neatins, mai ales că Sechelariu a spus de nenumărate ori că va pleca de la primărie cînd vrea el. De ieri, Stavarache s-a instalat în scaunul de la primărie, avînd în față o agendă încă goală, dacă nu s-o fi umplut între timp. Pe sub geamurile noului său birou trec în permanență băcăuanii care i-au dat votul, ori ceilalți, cu așteptări și speranțe la fel de mari de la noul primar. Asfaltul electoral al lui Sechelariu este încă negru catran, orașul arată încă bine, așa cum a ieșit din aproape toate campaniile electorale, patimile s-au mai atenuat, majoritatea băcăuanilor încep să simtă destinderea după ultimii opt ani de slujbă la vătaf, intrăm în perioada vacanțelor, așa că nemulțumirile edilitare, care or fi ele, sînt acum parcă mai suportabile.

Conform „cărții albe” a administrației Sechelariu, fostul primar nu i-a costat nimic pe băcăuani. El a folosit în interes de serviciu doar mașina personală, nu a făcut nici un decont din primărie, iar salariul pe ultimii patru ani de mandat, adică peste jumătate de miliard de lei, l-a lăsat la casierie, de unde au luat calea donațiilor. Asta a fost, de fapt, abureala electorală de dinainte de 6 iunie. După 20 iunie, data cînd „fostul” a ieșit huiduit din primărie, am aflat că, de fapt, vechea administrație ne-a costat cam de ordinul colosalului.

Că fratele secretar de stat a pompat la Bacău bani cît pentru cinci județe, sub sloganul haiducesc „luăm de la Băsescu și dăm la noi acasă”, e doar o chestiune, care deja a început să irite pe la București. Mai aproape de noi e însă chestiunea hărniciei fără margini care a cuprins administrația trecută în ajunul alegerilor. Pînă acum, primăria a făcut în mare grabă lucrări, dar pe cele mai multe a uitat să le mai și plătească. Urmează ca firmele care au muncit în folosul campaniei electorale a „fostului” să asedieze primăria ca să își ia și restul de bani, dar în regimul „actualului”, și de fapt de la noi toți. Un rest de bani care ar fi ajuns, în condiții normale, pentru un an și jumătate, și poate în domenii mult mai suferinde decît asfaltul Bacăului, deplîns de Hrebenciuc ca scuză pentru ceea ce ar putea fi o deturnare de fonduri în folosul grupului de la Bacău.

Stavarache este acum pe val. Are simpatia asigurată, încă nu are nici o bubă la primărie, nu a supărat încă pe nimeni, decît pe „fostul” și slujbașii săi. Dar edilul nu prea mai are bani de cheltuială și există toate șansele ca acest lucru să fie vizibil pentru locuitori în scurt timp. O greșeală din partea sa ar fi să se cramponeze pe sloganul „grelei moșteniri”, care a făcut carieră națională și plictisește. Atunci, probabil că ar pierde cîteva procente din simpatie. Cei care l-au votat doar pentru a-l alunga pe Sechelariu i-ar întoarce cu siguranță spatele, dacă nu va găsi soluții normale și rapide la problemele orașului. Și cum Stavarache nu are nici un frate pe la ministere, nici ajutoare electorale nu va primi. Un punct de sprijin ar putea fi consiliul local, care față de cel apus e superior din punct de vedere al competenței și inferior ca obediență. Oricum, străchinile se vor sparge tot în capul acualului primar, și ăsta e doar un lucru minor pe care trebuie musai să îl înțeleagă Stavarache, dacă nu vrea să eșueze înainte de vreme și, mai ales, să înșele speranțe adunate în ultimii opt ani de cei mai mulți dintre băcăuani.