Viziteu cere demisia managerului CRAB, dar nu anunță nicio măsură pentru aducțiunea de la Valea Uzului

Primarul Lucian Daniel Stanciu Viziteu a făcut declarații după întâlnirea cu Doru Constantin, managerul Companiei Regionale de Apă Bacău (CRAB), în contextul crizei care a lăsat municipiul Bacău fără apă timp de mai multe zile.

După discuția cu șeful CRAB, Viziteu a anunțat o serie de măsuri pe care le consideră necesare pentru ca o astfel de situație să nu se mai repete. Printre acestea se numără demisia managerului CRAB, elaborarea unui manual de comportament în caz de avarie și constituirea unei „celule” formate din oameni din mai multe instituții, care să contribuie la luarea deciziilor în situații de criză.

Primarul a mai susținut că municipiul Bacău are nevoie de o nouă sursă de apă, cel mai probabil prin alimentarea directă din râul Bistrița.

Nicio măsură pentru punerea în siguranță a aducțiunii de la Valea Uzului

În schimb, după întâlnirea cu managerul CRAB, Viziteu nu a anunțat nicio măsură concretă pentru punerea în siguranță a aducțiunii de la Valea Uzului, conducta care alimentează cu apă municipiul Bacău.

Este o problemă cunoscută de administrația locală de ani de zile. Mai mult, demersurile pentru punerea în siguranță a aducțiunii, pe tronsonul Valea Uzului – Stejaru, au fost refuzate de administrația Viziteu încă din mandatul trecut.

Avaria produsă în această săptămână arată însă cât de gravă este vulnerabilitatea acestei infrastructuri. O defecțiune pe aducțiunea de la Valea Uzului a dus la întreruperea alimentării cu apă a municipiului, iar reluarea furnizării a fost complicată ulterior de o nouă problemă apărută în timpul repunerii sistemului în funcțiune.

În acest context, primarul vorbește despre demisia managerului CRAB, un manual de intervenție și o nouă „celulă” de coordonare, dar nu prezintă nicio soluție concretă pentru infrastructura care a stat la baza crizei.

O nouă „celulă”, deși există deja Comitetul Local pentru Situații de Urgență

Printre propunerile lui Viziteu se află și constituirea unei „celule” cu reprezentanți ai mai multor instituții, care să participe la luarea deciziilor în cazul unor viitoare avarii, deși există deja Comitetul Local pentru Situații de Urgență (CLSU), destinat tocmai coordonării instituțiilor în asemenea situații, la fel cum există și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență.

În transmisia live pe Facebook, Viziteu a susținut că nici el, ca primar, nu a făcut nimic în perioada crizei tot din cauza managerului CRAB: nu a instalat cunoscutele cuburi cu apă menajeră, nu a distribuit apă, nu a convocat CLSU.

Scurt istoric: Cum a fost aleasă sursa de apă a Bacăului: de ce s-a renunțat la Bistrița, Siret și Bâtca Doamnei

Alegerea sursei de apă pentru municipiul Bacău a fost făcută încă din perioada administrației Dumitru Sechelariu, la începutul anilor 2000, când municipalitatea a comandat un amplu studiu pentru a determina care este cea mai bună soluție de alimentare cu apă a orașului.

Studiul ar fi costat aproximativ 300.000 de dolari – sau o sumă echivalentă în moneda folosită la acel moment – și a analizat mai multe variante. Printre sursele luate în calcul s-au aflat râurile Bistrița și Siret, acumularea Bâtca Doamnei și lacul Poiana Uzului.

Primele două variante au fost eliminate din cauza calității apei. Potrivit concluziilor studiului, apele Bistriței și Siretului erau prea puternic contaminate pentru a reprezenta o soluție bună pentru alimentarea cu apă potabilă a municipiului. Folosirea lor ar fi presupus costuri importante pentru tratarea apei și riscuri suplimentare pentru sistemul de alimentare.

Bâtca Doamnei, aproape de Bacău, dar cu un dezavantaj major

O altă variantă analizată a fost acumularea Bâtca Doamnei, sursă din care este alimentat municipiul Piatra Neamț. Din punct de vedere geografic, soluția era atractivă: sursa era mai apropiată de Bacău decât Poiana Uzului.

Problema era însă modul în care apa trebuia transportată. Pentru aducerea apei de la Bâtca Doamnei la Bacău era necesară pomparea, ceea ce ar fi însemnat consumuri energetice și costuri permanente de exploatare.

Calitatea sursei era considerată bună la momentul respectiv, chiar dacă, ulterior, Bâtca Doamnei a avut propriile probleme privind calitatea apei, inclusiv incidente asociate bacteriei Clostridium perfringens. În presa locală, în 2001, apărea chiar formularea potrivit căreia „Bâtca Doamnei este singura soluție să scăpăm de apa neagră”.

În final, această variantă a fost considerată mai puțin avantajoasă decât soluția Valea Uzului.

Poiana Uzului – apa mai bună și transportată gravitațional

Varianta câștigătoare a fost lacul Poiana Uzului, din zona Dărmănești.

Principalul argument a fost calitatea apei. Sursa era considerată cea mai curată dintre variantele analizate și, implicit, cea mai potrivită pentru consumul uman. Apa necesita un grad mai redus de tratare, ceea ce însemna costuri mai mici pentru exploatarea stației de tratare.

Dar avantajul esențial era altul: apa putea fi adusă spre Bacău în principal gravitațional.

Poiana Uzului se află la o distanță mai mare de municipiu decât Bâtca Doamnei, ceea ce însemna o aducțiune lungă și o investiție inițială importantă. În schimb, lipsa necesității unei pompări permanente reducea semnificativ costurile de exploatare.

Cu alte cuvinte, Bâtca Doamnei era mai aproape, dar apa trebuia pompată. Poiana Uzului era mai departe, însă putea fi transportată gravitațional.

Calculele economice realizate la momentul respectiv au indicat că, pe termen lung, soluția Valea Uzului era mai ieftină și mai sigură pentru alimentarea municipiului.