FĂRĂ PREJUDECĂȚI Colecta miliardelor

Mihai BUZNEA

În țara asta a noastră totul se scoate la mezat. Inclusiv înaltele dregătorii în stat. Sau, în primul rînd ele! Vrei să ajungi demnitar? Rețeta e relativ simplă: umbli la chimir și faci ciocu’ mic, chiar mic de tot, că doar lucrurile astea nu trebuie să fie la vedere și-n auzul tuturor. Lasă banul să vorbească. El clădește ierarhiile valorice. Din ăst’ punct de vedere sîntem neîntrecuți, avem tradiție și experiență. Dinu Păturică și spiritul său să trăiască fiindcă, iată, năravurile epocii sale au ajuns pînă în vremurile noastre: „Cu iaurt și gogoșele/ te făcuși vornic, mișele!” Între timp gusturile s-au mai schimbat, s-au rafinat, pretențiile au crescut; legea progresului, nu-i așa?! Doar substanța a rămas neschimbată. Cimilitura a derivat în slogan și ar putea suna cam așa: „Cin’ se vrea parlamentar/ Scoate gros din buzunar!”.

Umblă zvonuri tot mai insistente cum că onor partidele noastre, fie ele de la Putere ori chiar din Opoziție scot la tarabă, pe bani buni, onor locurile din Parlament. Cine dă mai mult ocupă locurile din față, fotoliile de orchestră, mai sigure decît cele de la stal, doar valul alegătorilor spală mai întîi fruntea și-apoi coada! Licitațiile pornesc, zice-se, de la sume modice (pentru pretendenți): 3 – 4 miliarde de lei. Strigările pot să le ridice la cote inimaginabile. Pentru că merită: sînt investiții pe termen lung și fără risc de falimente, iar profitul poate fi reinvestit. După numai patru ani.

Asemenea mișmașuri au apărut la alegerile precedente, cînd încărcătura pe un loc eligibil a fost atît de mare încît a apărut necesitatea unui criteriu de departajare; și ce putea fi mai lucrativ decît „ochiul dracului”? Treaba a mers, clona a reușit, la rîndu-i. Banul n-are miros și nici politica – moralitate. Mariajul e perfect, așa că să nu ne mire dacă după scrutinul „generalelor” din toamnă ne vom trezi că, fără să știm ce am votat, vom fi reprezentați în Parlament de o cohortă de șmenari, șperțari, șmecheri, condamnați „politic” pentru mînăreli ce țin de penal, dar cu buzunarele doldora de parale, ciocoi mai vechi și baroni locali care, făcuți grogy la „localele” de astă-vară încearcă să se ridice de la podea cu ajutorul sacului cu bani atîrnîndu-le de protezele dentare. Intr-o democrație autentică și originală, cum este a noastră, totul e posibil.

Partidul de guvernămînt, care cu dificultăți tot mai mari încearcă să-și strunească bidiviii pentru a nu o lua cu căruța pe arătura plină de ciulinii evidentulu eșec se străduiește din răsputeri să ne convingă de faptul că stabilirea candidaților pe listele parlamentare se va face prin scrutinuri preelectorale la care vor participa toți membrii săi și pe organizațiile locale, astfel că pe liste se vor regăsi aleșii plebei. Aș vrea să cred, dar nu prea pot! Riscul ar fi prea mare pentru vistieria partidului. Ar rămîne goală pe motiv de dipariție a cotizanților; și arătați-mi-l pe acela, sau pe aceia care, în numele unor principii de moralitate, ar refuza, cu dispreț suveran, la colecta miliardelor. Așa că să nu ne facem iluzii. Nu ne-am mai numi urmașii lui Dinu Păturică!