Din învățăturile Sfinților Părinți: „Comportamentul fără discernămînt de cele mai multe ori cauzează mai mare rău decît comportamentul celor nebuni, care sparg capete, deoarece cei fără discernămînt cu cuvintele lor tăioase rănesc inimi sensibile și de multe ori le rănesc de moarte (duc sufletele la deznădejde). Precum face foarte rău și noblețea lumească care se preface, pentru că te poți înșela, îți deschide inima, și în cele din urmă îți spulberă evlavia în omul de lîngă tine, care nu știe ce înseamnă evlavia. Să nu pierdem vremea fără scop, dojenind duhovnicește pe oamenii care se odihnesc în discuții lumești și rostesc moduri de exprimare egoiste. Cu oamenii cunoscuți e bine să luăm aminte în discuții, căci dacă nu există un subiect comun de discuție se începe duhovnicește și se sfîrșește în bîrfă femeiască. Nu numai că pierdem vremea, ci pierdem și sufletul nostru cu judecata, deși nu avem nici un drept să judecăm pe nimeni, nici oameni, nici situații, ci, dacă putem, să ajutăm într-o situație după discuția noastră îndurerată. Nici pe morți nu trebuie să-i osîndim, deoarece sufletele tuturor oamenilor sînt, din fericire, în mîinile lui Dumnezeu. Astfel procedînd, cred că vom afla mila. Acela pe care trebuie să-l judecă cu asprime, și avem tot dreptul, este pe noi înșine. Dacă nu ne vom pedepsi noi pe noi înșine în viața aceasta pentru greșelile ce le-am făcut și dacă nu vom tăia și relele noastre dorințe, ele ne vor chinui veșnic. Prin urmare, nu ne este absolut necesar să știm cînd va fi a Doua venire a Domnului, deoarece atunci cînd moare cineva se judecă potrivit cu starea în care l-a găsit moartea.
Păzește-te ca să nu te înșele pe tine vrăjmașul cu strămoșescul
păcat al lăcomiei și să te lipsești de împărăția Raiului. Că cel ce pe
Adam, prin mîncare furîndu-l, l-a scos din viață, cu mult mai vîrtos
nu se va rușina a te înșela și pe tine. Că, prin lacomie, pe Adam l-a
dat la moarte și a adus lumii sfîrșit. Pe Noe l-a făcut de rîs, că
îmbătîndu-se, s-a dezgolit, și Ham a fost blestemat. Dacă
dreptul acela, o dată îmbătîndu-se a fost batjocorit de al său fiu,
apoi, de cîtă rușine și batjocură nu sînt vrednici cei ce nu încetează
a se îmbăta, care singuri, din voia lor cea fără de minte, își bat joc
de ei și se duc, prin lăcomie, în voia diavolului. Isav iarăși, la
îndemnul diavolului, tot pentru mîncare a căzut din cinstea de întîi
născut. Și tot lăcomia l-a făcut pe Israel a se închina la idoli și
trupurile lor au fost osîndite a cădea în pustie. Drept aceea, să nu
ne înșelăm, nici să ne dăm bătuți în fața vrăjmașului, îndeosebi la
beție și la îmbuibare, că începătura a toată răutatea este lăcomia
hranei, iar beția este născătoare a tot lucrul spurcat. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns