• în oborul oneștean, mulți vin, puțini cumpără • vitele au ajuns un adevărat lux pentru cumpărători
Oborul săptămînal Onești, un loc unde se întîlnesc sute de comercianți din Onești și comunele județului, poate rivaliza cu tîrguri similare din țări apusene. Amenajat cu eleganță, situat pe malul stîng al Trotușului, oborul nu duce lipsă de oferte de produse. Aleile de la intrare sînt ticsite cu încălțăminte și îmbrăcăminte second-hand, care sînt răscolite minute în șir de către cumpărători în căutarea vreunei perechi potrivite, care costă doar 10.000 lei. Apropierea vremii reci i-a făcut pe comercianții rromi din Ardeal să vină cu haine de piele, tot la mîna a doua, ale căror prețuri, de doar 800.000-1.500.000 lei, par prea mari multor cumpărători. Nici pantalonii din piele, de diferite culori, la doar 50.000 lei bucata, nu au stîrnit nici un interes, cîțiva cumpărători apreciind că nu se pot îmbrăca pentru că sînt demodați și ar stîrni rîsul pe stradă.
În sectorul destinat animalelor vii, prețurile sînt prea mari pentru majoritatea buzunarelor. Un porc de vreo 40-50 kg urcă la trei milioane de lei, în timp ce o vită poate costa de la 14 milioane lei în sus, cei mai mulți cerînd între 17-18 milioane lei. Cumpărarea unei vaci nu e un lucru deloc ușor în oborul din Onești, căci negocierile pot dura ore în șir, pînă ce una din părți cedează. De regulă, intransigenți sînt vînzătorii, care nu vor să lase la preț nici măcar o sută de mii. Interesantă este vînzarea vițeilor în scopul tăierii. În astfel de cazuri, cumpărătorii sînt dispuși să se înțeleagă la un preț, exclusă fiind plata pe kilogramul în viu. Un lucru foarte des întîlnit la cei ce comercializează vite este absența adeverinței de la medicul veterinar cu privire la starea sănătății animalului adus spre vînzare. Comerțul cu cabaline atrage mulți curioși, care nu sînt dispuși să cumpere, ci doar să privească probele la care este supus animalul în vederea vînzării către un posesor de căruță. Într-o mocirlă infernală, animalele sînt puse să tracteze fie o bucată de beton, fie o căruță cu roțile blocate. Calul este testat și pentru eventualele apucături violente, pentru a se vedea dacă dă cu copita sau nu. Proba este destul de periculoasă și palpitantă, curioșii făcînd roată în jur. De pierdut are doar animalul, care se alege cu o bătaie zdravănă cu biciul.
Oborul din Onești oferă spre vînzare chiar și materiale de construcție din lemn, sau scînduri, în cantități mari, aduse fiind de pe toată Valea Trotușului, din Asău, Dofteana, Dărmănești, Agăș. O scîndură de 4 m lungime se dă cu doar de 70.000 lei, iar una mai scurtă, din brad sau fag, de 1,5 m, ajunge la doar 12.000 lei bucata. Pe strada care intră în obor s-au aciuat comercianții care vînd produse agricole și derivatele lor. Porumbul se vinde cu 6.000 lei kg, tărîțe de grîu cu 5.000 lei kg și făină de mălai cu 8.000 lei pe kg. În pragul culesului viilor au apărut cei cu butoaie. Se vînd butoaie din lemn de stejar sau salcîm, dar și cele din fibre de sticlă, aduse tocmai din Horgești. Din nenorocire, în ziua de sîmbătă, deși era zi de tîrg, butoaiele nu s-au vîndut, prețul lor fiind mai mare de 1,5 milioane lei. Dar, parcă, imaginea cea mai tragică din tot oborul este numărul extrem de mic de cumpărători. În cea mai mare parte, oneștenii vin în obor, cască gura prin toate compartimentele și preferă să facă stînga împrejur, din cauza buzunarelor aproape goale. (Ion MORARU, Cătălin BUZINCHE)
Lasă un răspuns