Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Petru Claver
„Era un sat, anume Trahiad, în imediata apropiere a Constantinopolului. În acest sat slujea un preot foarte necurat, care, din îndemnarea vrăjmașului, se înșelase spre mîncare și băutură și petrecea cu desfrînații. Fiind înștiințat despre el, conducătorul satului l-a prins și l-a închis. În timp ce-l cerceta, trimisul mai-marelui l-a întrebat: «Spune-mi, ticălosule și nevrednicule de orice iubire de oameni, fiindcă n-ai ținut seama de înfricoșătoarea Judecată, cum nu te-ai temut de aceasta la intrarare în altar, cînd purtai Jertfa fără de sînge a Mîntuitorului Iisus Hristos? Nu gîndeai că se va pogorî foc din cer și te va arde?» Iar preotul i-a răspuns: «Mă jur pe Dumnezeu, Cel ce mă pedepsește acum, prin mîinile voastre, iar acolo mă va pedepsi cu ale Sale mîini, că nu purtam eu Sfînta Jertfă, nici nu împărtășeam poporul, de cînd m-am depărtat de Dumnezeu. Ci îngerul Domnului, venind, purta și împărțea la popor Sfînta Jertfă. În acea vreme, eu zăceam legat de Sfîntul Prestol. Iar cînd zicea îngerul: Cu pace să ieșim, atunci mă dezlega și ieșeam. Însă taina aceasta nimeni dintre oameni nu o vedea, fără numai eu însumi. Iar oamenii socoteau că eu purtam Sfintele Taine și le împărțeam lor»”.
Cuvîntul al Sfîntului Vasile cel Mare: „Iată, acum, vreme potrivită. Iată, acum ziua mîntuirii. Acesta este veacul pocăinței, acela al răsplătirii. Acesta al lucrării, acela al dării de plată. Acesta, al răbdării, acela, al mîngîierii. Acum, Dumnezeu este ajutător celor ce se întorc din calea cea rea, iar atunci va fi înfricoșător și neschimbat, întrebător, nu numai despre fapte și cuvinte, ci și despre gînduri. Acum, îndelunga-răbdare să-l primim, iar, atunci, cînd vom învia, Îi vom cunoaște dreapta judecată. Unii, în osînda veșnică, iar alții, în viața cea veșnică; și fiecare va lua după faptele sale. Oare, pentru ce întîrziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat pe noi la cereasca Lui împărăție? Oare, nu sîntem treji? Oare, nu sîntem chemați la păzirea Evangheliei, în viața noastră cea obișnuită? Oare, nu vedem cu ochii ziua Domnului cea înfricoșătoare, întru care, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, pentru faptele lor, vor lua Împărăția Cerului, iar cei ce vor sta de-a stînga, pentru lipsa faptelor bune, vor fi aruncați în gheena focului și în focul cel veșnic? Acolo va fi plîns și scrîșnirea dinților. Însă noi zicem că dorim Împărăția Cerească, dar nu ne îngrjim cu ce s-ar putea să o cîștigăm. Încă nu vrem să primim nici o durere și nici o osteneală, pentru poruncile lui Dumnezeu, iar răsplata cerească pentru nevoințe o socotim ca o închipuire a minții noastre”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns