• oamenii au dreptul să ceară socoteală aleșilor locali și funcționarilor pentru fiecare leuț pe care-l dau la buget prin intermediul impozitelor și taxelor • specialiștii spun că cei mai mulți sînt atît de săraci și copleșiți de nevoile lor zilnice, încît numai de asta nu le mai arde • există foarte multe primării, mai ales la țară, unde nu a fost depusă, în trei ani, nici măcar o cerere în baza Legii accesului la informații de interes public
Legea 544, referitoare la liberul acces la informațiile de interes public, a intrat în vigoare în urmă cu trei ani. E un instrument prin care oamenii pot cere socoteală cu privire la cît și cum s-au cheltuit banii pe care-i plătesc la stat prin taxe și impozite. Pot merge mai departe, și să solicite cît are leafă un director, să vadă cîți angajați sînt la o instituție publică sau alta. E, practic, șansa lor să reacționeze, dacă simt că ceva nu e în regulă. Din nefericire, cei mai mulți dintre băcăuani nu uzitează de acest drept. Dovada cea mai clară este că, deși s-au scurs trei ani de la intrarea în vigoare a legii, în zece la sută dintre primăriile de la țară din județ nu s-a înregistrat nici măcar o cerere din partea cetățenilor. Este cazul primăriilor din Gura Văii, Glăvănești, Ghimeș Făget, Filipeni, Berești Bistrița, Buhoci, Măgirești și Racova, însă este foarte probabil ca și alte localități să se confrunte cu aceeași situație.
Ca să demonstreze că știu despre ce este vorba, toți secretarii de comune pe care i-am contactat ne-au declarat că la intrarea în primării există afișat un extras din Legea 544/2001, astfel că orice țăran care trece pragul instituției poate să afle că are dreptul să ceară tot felul de date publice.
„Am pus legea pe geam, la intrarea în primărie, dar noi nu avem nici o problemă. Oamenii care vin la primărie rezolvă problemele direct, nu mai este nevoie să facă cerere specială”, spune Petronela Goagă, secretarul comunei Gura Văii. Același răspuns l-am primit de la Elvira Popa, secretarul comunei Glăvănești. „N-avem nici o cerere depusă, ceea ce înseamnă că noi rezolvăm problemele direct, nu cu hîrtii. În vara asta au fost și alegerile și la primărie a fost mult de lucru, iar oamenii cred că au fost mai indulgenți cu noi”, justifică neînregistrarea cererilor secretarul din Glăvănești.
În comuna Filipeni, secretarul are o justificare originală în ce privește lipsa cererilor pe Legea 544. „Știți ce înseamnă la țară să faci o cerere? Tot tu faci cererea, tot tu dai răspunsul. Atunci, la ce bun să mă mai complic?! Eu am și modele, dar le țin în birou, pentru că nimeni nu mi-a cerut să facă cerere pe Legea 544”, spune secretarul Constanța Bîrgăoanu.
În comuna Berești Bistrița, viceprimarul Vasile Ciubotaru pare preocupat mai curînd de salariul pe care îl primește decît de cererile speciale. „Cum să aibă acces la documentele secrete? Ce este public se pune pe geam. Fiți sigură că sîntem foarte expresivi și la orice întrebare ni se pune dăm răspunsul pe loc. Inclusiv despre salariul meu le spun, că doar nu e un secret. Da’ ce, salariile astea sînt de mizerie, nu de ținut secret. N-am nici 200 de dolari și îmi pierd bătrînețea aici”, afirmă viceprimarul Vasile Ciubotaru.
Nici în comuna Racova nu a fost înregistrată vreo cerere similară, iar explicația autorităților este cît se poate de simplă. „Au oamenii necazurile lor, cu pămîntul, nu-i interesează de banii de la primărie. Registrul pentru cereri îl tot mutăm dintr-un birou în altul și mai ștergem praful de pe el, da’ atît”, spune Vasile Palaghia, secretarul comunei.
Funcționarii amestecă cererile cu petițiile
Situația înregistrată în comunele băcăuane nu este atipică pentru România anului 2004. Specialiștii spun că există cazuri în care nici măcar la orașe nu există înregistrată vreo cerere de acces la date care prin Legea 544 au caracter public. Codru Vrabie, expert la Asociația Română pentru Transparență, spune că sînt două motive pentru care la țară nu sînt înregistrate cereri la Legea 544. „Legea dă dreptul funcționarilor să primească cereri verbale și să dea răspunsul pe loc. Buna practică e că după ce a dat relații, funcționarul trece în registrul special obiectul cererii. Ce nu e bine e că cererile nu sînt apoi înregistrare în registrul special, așa cum spune legea. Un alt motiv pentru care solicitările cetățenilor nu apar nicăieri este că funcționarii confundă cererea pe Legea 544 cu petiția obișnuită. În general, cei din administrație nu se uită la fondul solicitării, ci la formă, iar cele mai multe cereri sînt înregistrate ca simple petiții”, afirmă Codru Vrabie, trainer care inițiază funcționarii publici din România în problemele legate de aplicarea legii privind accesul la informațiile publice.
O altă explicație a lipsei cererilor este că nici măcar la nivel decizional înalt nu s-a înțeles că aplicarea Legii 544 ajută administrațiile. „Este în interesul unei primării să facă publice realizările. Dacă nu, înseamnă că funcționarii publici sînt opaci, iar suspiciunea oamenilor că aleșii fac matrapazlîcuri este justificată. Cert este că un management defectuos opaciează instituțiile”, continuă Codru Vrabie.
„Cînd n-ai ce mînca, nu te mai interesează banii publici”
Cît privește dezinteresul cetățenilor pentru datele cu caracter public, acesta ar avea mai multe explicații. Legătura între nivelul de trai și interesul pentru felul în care se gestionează problemele unei comunități este foarte strînsă. „În primul rînd, există o explicație psihologică pentru care țăranii nu se interesează de deciziile luate în primării. La țară, pe oameni îi interesează să aibă casă și mîncare, adică problemele lor sînt cele legate de nevoile primare. Acolo unde comunitățile sînt mai bogate, pe cetățeni îi interesează problemele legate de bani publici, pentru că în cazul lor s-au satisfăcut necesitățile primare. În plus, la nivelul comunităților rurale informația circulă mai repede, pentru că oamenii sînt mai puțini și se cunosc între ei, pe cînd la oraș singura variantă de a obține o informație este să se adreseze unei instituții publice”, mai spune expertul Codru Vrabie.
Cum cei mai mulți dintre țăranii din județul Bacău trăiesc la limita sărăciei, probabilitatea ca ei să uite de mîncarea pe care trebuie să o pună pe masă la plozi și să se intereseze de ce fac aleșii lor cu banii cu care cotizează la buget este foarte mică. În aceste condiții, și administrațiile locale pot fi sigure că rar, sau aproape deloc, contribuabilii le vor cere socoteală. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns