Astea erau cuvintele lui Roni Căciularu – vechiul și bunul meu prieten, gazetar prin vocație, acum cetățean al statului Israel – pe care le pronunța cu vădit umor, dar cu un umor negru, după multe din ședințele noastre. El știa că ceea ce discutam noi erau „cuvinte goale”, fără legături firești, durabile cu realitatea și că, în final, vor rămîne, undeva, într-un proces verbal sau ne vom aduce aminte de ele în șuetele noastre bășcălioase. În ultimii ani îmi amintesc mereu de Roni Căciularu și de remarca lui sarcastică: „Hai să vorbim discuții!” Căci prea mult se vorbește și prea puțin se face. Iată, acum, se discută despre ieftinirea pîinii. Domnul Mărgărit, amic de-al meu, pufnește: „Să fim, domnule, serioși! Chiar credeți ce spune prim-ministrul sau ministrul agriculturii că se va ieftini pîinea…? Vorbe în vînt… Ce s-a mai ieftinit, în ultimii ani, în țara asta…? Doar ouăle, atunci cînd se îndură găinile de noi și fac mai multe…, după care prețurile urcă iar amețitor… Uite, dacă-ți amintești, și în toamna trecută se spunea că în țară s-a făcut atîta floarea soarelui, încît, normal, prețul uleiului va scădea… A scăzut de s-a rupt… Adică ne-a rupt pe noi la buzunare… Îți spun eu: producția de grîu poate ajunge nu la peste 7 milioane de tone, cum afirmă cei din conducerea Agriculturii, ci la zeci de milioane, că prețul pîinii tot nu va scădea… De fapt, chestia cu micșorarea prețului pîinii a cam rămas moartă…” Amicul Mărgărit are și alte argumente în favoarea fostului meu coleg Roni Căciularu. „Uite, omule, și cu așa-zisul Mercurial! Îmi vine să mă tăvălesc de rîs cînd îi aud pe cei de la Radio anunțînd prețurile stabilite de sus… La roșii, castraveți, ardei gras, fasole, pătlăgele și ce-o mai fi… În piață prețurile sînt de două ori mai mari, iar dacă-i spui vînzătorului de cele stabilite de Minister, riști să fii luat la înjurături… Și aici și în cazul grîului și al altor produse agricole e vorba de producții, de stimularea producătorului, a agriculturii, în general, nu de măsuri arbitrare că, pînă la urmă, tot piața hotărăște prețul…”
… De-ar fi singurele exemple care să susțină goliciunea cuvintelor „emise” de sus! Gunter Verheugen, comisarul pentru extinderea europeană, atrăgea atenția, chiar zilele trecute, că în țara noastră problemele corupție, Justiție etc amenință serios aderarea României, în 2007, la Uniunea Europeană.
Dar despre aceste probleme se discută zilnic, s-au luat și se iau măsuri și, cu toate acestea, ele există, ne domină, ne înăbușă. Altfel nu ni s-ar atrage mereu atenția în legătură cu ele. Și atunci, ceea ce se spune că s-a făcut, nu-i o farsă…? Așa m-a întrebat prietenul meu, pensionar din Bacău, și eu nu prea am avut ce să-i răspund decît povestindu-i despre fostul coleg de redacție Roni Căciularu și vorbele sale ce par o joacă de cuvinte. „Deștept bărbatul acela – îmi zise amicul Mărgărit -, vorbele lui sînt cu atît mai actuale în țara asta în care ne ducem viața…!” (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns