Generație privilegiată

Pînă și cei cărora nu le place școala, și nu-s puțini aceștia (motivele îi privesc), sînt de acord că în Colegiul Național „Gh. Vrănceanu” viața este frumoasă. Sigur, vă întrebați de ce zic asta. Zilnic, primim cunostințe noi. Universul cunoașterii nu este respins nici de cei mai nevolnici dintre nevolnici. Oricine petrece o zi într-o clasă a colegiului nostru are de cîștigat. Ce? în primul rînd cunoștințe noi la toate materiile. Apoi avem de învățat în privința conduitei, a prețuirii valorilor, a respectului fața de creatorii acestora. O oră de clasă nu înseamnă doar notițe luate cu viteza luminii, ci și lecții de viață pe care dascălii noștri sunt în măsură să ni le ofere. Uneori pe o cale atît de naturală și directă, adecvată unor situații iscate chiar de către subiecți. De exemplu, d-l director adjunct Dan Ciobanu, și totodată profesorul meu de fizică, are obiceiul să ne vorbească despre cum sunt oamenii, despre ce ne așteaptă în viață, așa cum face un prieten adevărat. Asta nu înseamnă că își neglijează ora, fiind atent să respecte programa școlară și notele pe care ni le pune.
Putem lua ca un al doilea exemplu, ora de matematică a profesorului Gabriel Andrei, care întîmplător este și directorul liceului nostru. Tip de dascăl cum nu se poate mai potrivit pentru un colegiu cu renume ca al nostru. Clasic și modern în același timp, clasic prin metoda și soliditatea pregătirii și modern prin deschidere și atitudine. Este o favoare și o încîntare să ai astfel de profesori, cum avem noi la mate, la fizică, dar nu numai.
Trebuie să știți că întîlnirea cu directorul nostru este totodată instructivă și relaxantă. S-ar putea spune că se învață matematică rîzînd. De ce? Cum se poate așa ceva? George Louis Lecrerc, conte de Buffon, spunea: „Stilul este omul „, sau… mă rog, invers, ce mai contează.
Contează, pentru că domnii noștri directori sunt oameni serioși și respectabili. Sunt în același timp și severi, dar și drepți. Mucalit și bonom (scuzati-mi pleonasmul), d-l Andrei face din ora de mate o adevarată delectare a spiritului. Nu este ironic. Crede alături de Saint Beufe că ironia nu este o calitate a spiritului. Dar este glumeț și împarte cu dărnicie poante și bancuri printre limite fundamentale și matrici inversabile. Prin asocieri de idei, cele mai aride noțiuni matematice sunt fixate alături de o glumă bună.
Cît despre exigență, ce să mai vorbim… Cînd te arde cu un trei pentru lene și delăsare, crezi că ai de-a face cu doi profesori, uitînd de toate glumele. Unul bun, blînd și glumeț cu elevii conștiincioși, și unul „rău” și sever cu cei leneși. Soluția? Să facem din noi o singură categorie – a celor harnici, disciplinați, preocupați de învățătură și atunci vom avea un singur tip de profesor.
Orice problemă s-ar ivi în cadrul Colegiului Național „Gh. Vrănceanu” s-ar rezolva întotdeauna în favoarea elevilor și colectivului, pentru că relația dintre cei doi directori și elevi este bună și de colaborare, de aceea cred că suntem o generație privilegiată. (Raluca Ioana STÂNGĂ)celor harn

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!