Cu ochii peste gard

Tratament antiatomic!…

* Minciuna comunistă despre Cernobîl. Chișinău (3)

Doru CIUCESCU

Chișinăul, ca orice metropolă ex-sovietică, are un bulevard central deosebit de lung, care în rusește este denumit „prospekt”. Astfel, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt – cu cei 3,5 kilometri ai săi, deși este de aproape zece ori mai scurt, se aseamănă cu Nevskii Prospekt din Sankt Petersburg prin marea densitate de femei frumoase care pot fi văzute la orice oră de zi sau de noapte. Am ajuns la această constatare cu ocazia unui simpozion de comunicări științifice organizat în luna mai a anului 2001 de către Universitatea Tehnică a Moldovei.
…Se lăsase seara. Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt devenea tot mai aglomerat. O mulțime de gură-cască formată din moldoveni de toate etniile și din toate colțurile țării, precum și din numeroși turiști, defila prin fața clădirilor frumos luminate ale Guvernului și Parlamentului, trecea pe sub Arca Biruinței sau se oprea, nehotărîtă, în dreptul statuii lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Dilema apărea deoarece de acolo se putea intra în semiobscuritatea oferită de grădina publică Ștefan cel Mare și Sfînt sau, pur și simplu, exista varianta de a rămîne pe loc și a privi la numeroasele reprezentante ale frumuseții moldovenești așezate pe bănci în poziții și ținute parcă preluate din serialul „Big brothers”. Profesorul universitar chișinăuan Ion Carteputredă, ghidul meu de ocazie, a observat două locuri libere alăturate și mi-a propus să facem un mic popas acolo. Eu aveam o întrebare care nu suferea amînare:
– Toate moldovencele sînt blonde naturale?
– O mare parte din ele sînt blonde naturale, deoarece pe lîngă Nistru s-a constituit vechiul drum al varegilor, care unea marea Baltică de Marea Neagră, pe unde au trecut lituanieni, polonezi, ruși, suedezi, ucrainieni, înțelegeți dumneavoastră…
– Da, înțeleg. Năvălitorii sau cuceritorii acestor ținuturi au încercat să-și impună genele.
– Dar, domnule Ciucescu, aceste gene minunate de pe drumul varegilor au fost puse în pericol de accidentul nuclear de la Cernobîl, localitate situată mai la nord, lîngă frontiera Ucrainei cu Belarus, la confluența rîului Pripiat cu fluviul Nipru.
– Atunci a existat riscul ca nu numai zona istmului ponto-baltic, ci întreaga Europă să devină de nelocuit pentru cîteva secole, am adăugat eu.
– în după-amiaza zilei de 26 aprilie 1986, la ora 1 și 23 minute a explodat reactorul nuclear numărul 4 de la „Cernobîliskaia atomnaia electriceskaia stanția imenna Lenina” (Centrala electrică nucleară din Cernobîl cu numele de Lenin), degajîndu-se o energie echivalentă cu 200 de bombe „Little boy”…
– Tipul bombei aruncată de aviația americană pe data de 6 august 1945 la Hiroșima, care a provocat moartea imediată a 80.000 de oameni și, ulterior, prin intoxicarea cu substanțe radioactive, a încă 200.000 de oameni. Dar, cum de s-a întîmplat, de fapt, această catastrofă, domnule Carteputredă?
– Totul a început de la un test de siguranță, care urmărea dacă niște turbine produceau suficientă energie pentru a se menține în funcțiune pompele de răcire în eventualitatea unei avarii, pînă cînd se activa generatorul de urgență. Pentru ca testul să nu fie întrerupt, sistemele de siguranță au fost scoase din funcțiune. Conform procedurii, reactorul nuclear a fost reglat să funcționeze doar la un sfert din capacitate, dar, din motive necunoscute, acesta a funcționat doar la un procent din capacitate. Atunci, s-a trecut la un nou reglaj, care să ducă la o ușoară creștere a capacității. Din nefericire, s-a obținut o mărire dramatică a capacității, iar sistemul de blocare a reactorului nuclear nu a funcționat. în numai 30 de secunde s-a ajuns la o temperatură de 2.000 de grade Celsius și, ca urmare, s-a produs o explozie catastrofală; scutul de 1.000 de tone al reactorului a fost transformat în pulbere, învelișul de grafit s-a aprins, iar produsele de fisiune nucleară au fost proiectate în aer.
– Norocul moldovenilor și românilor a fost că vîntul a bătut constant timp de aproape două săptămâni de la sud – est și norul radioactiv cu izotopi radioactivi de iod 131, cesiu 137 sau stronțiu 90 s-a îndreptat spre Bielorusia, țările baltice și scandinave.
– Ceea ce poate nu știți este că a fost trimisă la Cernobîl o formație folclorică din Moldova cu scopul de a-i distra pe cei care lucrau la curățarea zonei de substanțe radioactive.
– Cînd s-a întîmplat această grozăvie?
– La sfîrșitul anului 1986 formația folclorică „Struguraș” din Ungheni a fost invitată la Cernobîl pentru o săptămînă. Conducătorii comuniști locali și de la centru le-au spus bieților artiști că pericolul radiațiilor a scăzut la un nivel normal și că este suficient să ia cu ei vin roșu ca antidot. Vă dați seama în ce hal au fost mințiți! Ceea ce le-a dat de gîndit încă de la plecare a fost faptul că nu i-au însoțit persoane oficiale de partid și de stat, ca în alte turnee.
– Au fost trimiși la moarte sigură!
– Stați să vedeți: pe data de 5 ianuarie 1987 artiștii s-au întors acasă. După numai trei zile, Maria Carpenco – o solistă vocală, a decedat la spital la numai 30 de ani datorită – li s-a spus – unui cancer nedepistat pînă atunci. în prezent, din cei 32 mai trăiesc numai 25 de artiști, care primesc în plus o pensie de invaliditate echivalentă cu 30 de dolari.
– Slabă consolare!
– Am uitat să vă spun că în 1990 artiștii în viață ai formației „Struguraș” au fost trimiși într-o excursie gratuită în Spania, dar, de această dată, au fost însoțiți de numeroase persoane oficiale ale partidului și statului…
Universitarul chișinăuan povestea frumos, dinspre grădina publică Ștefan cel Mare și Sfînt venea o adiere de aer ozonat și răcoros, agitația bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt era atractivă, dar minciuna comunistă despre accidentul de la Cernobîl, care a dus la moartea atîtor artiști moldoveni, mă întristase iremediabil.ru s-a constituit vechiul drum al varegilor, care unea marea Baltică de Marea Neagră, p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!