Mărturisesc că nu am mai scris de mult despre învățămîntul românesc. Ne-am obișnuit să ne îndreptăm atenția asupra tarelor sistemului școlar în per…

învățămîntul încotro?

Mărturisesc că nu am mai scris de mult despre învățămîntul românesc. Ne-am obișnuit să ne îndreptăm atenția asupra tarelor sistemului școlar în perioada examenelor. Atunci începe o lamentație generală. Analiști, profesori, elevi și părinți de-a valma se prind într-un cor de dimensiuni epopeice și plîng la unison. Școala românească este în impas! Profesorii sînt prost plătiți! Manualele sînt dezastroase! Logistica din școli este depășită! Nu sînt fonduri! Nu există interes! Guvernanții au abandonat învățămîntul românesc! Recunoașteți șabloanele? Au fost de atîtea ori repetate încît nu mai constituie, pentru nimeni, o noutate. învățămîntul are probleme de adaptare la cerințele noii societăți.
Zilele acestea m-am întîlnit cu profesorul de matematică Ion Ursu, un profesor ce a apărut destul de des în ultima perioadă în paginile publicațiilor băcăuane. S-a spus despre el că predă matematica printre îngeri sau că este profesorul CD. Dialogul s-a născut firesc și, cum se putea altfel, a curs pe făgașul sinuos al școlii românești și a tarelor acesteia.

– Multe îi învățăm pe elevi în școală, dar foarte puține sînt lucrurile de care au cu adevărat nevoie în viață. Cuvintele profesorului, spuse cu obidă mă surprind. Puțini profesori cu care am vorbit au avut tăria să abordeze atît de tranșant acest subiect extrem de delicat.
– De cîțiva ani mă frămînt și-mi pun tot felul de întrebări: Ce face învățămîntul românesc actual? Ce ar trebui să facă? Au elevii șanse egale? Unde ne aflăm? Care este adevărata realitate din învățămîntul românesc? Care sînt cauzele acestui „dezastru național”? De ce mințim? Cui îi pasă de situația actuală?
– Sînt întrebări retorice domnule profesor sau aveți și răspuns la ele?
– Cred că am găsit și răspunsul. Nu-mi plac întrebările retorice. Sînt profesor de matematică și structura profesiei mă obligă ca la probleme să le găsesc și rezolvarea.
– Rezolvarea teoretică ați găsit-o, dar proba practică ați reușit să o faceți?
– Aici e mai dificil. Nu depinde numai de mine. Sînt mulți factori care ar trebui să conlucreze pentru ca soluția teoretică să devină operațională.
– Să ne întoarcem la învățămîntul românesc…
– învățămîntul românesc actual a rămas mult în urmă, față de nevoile sociale. Comanda socială este ignorată. învățătorul, profesorul slab, conduc invariabil, la elevi slabi, debusolați, fără nici o perspectivă reală în noua societate. Deși întreg sistemul de învățămînt este conștient de situația gravă în care se găsește, minte grosolan, cu ocazia examenelor de capacitate, bacalaureat etc. Avem clase întregi care nu știu tabla înmulțirii! Recent, un elev din clasa a-IX-a scria pe caietul de notițe, după ce a reușit să facă o împărțire, 17:4, „Aceasta este prima mea împărțire reușită!”. E dramatic, dar vă asigur că nu este un caz singular. Am sute de lucrări ale elevilor care povestesc cum la capacitate sau bacalaureat sînt ajutați, de către profesorii supraveghetori, pentru a face de nota de trecere.
– Cui furăm căciula?
– Nouă… Acești copii trec ca gîsca prin apă pentru că profesorii au nevoie de calificative bune. Școlile au nevoie de calificative bune. Vin sau nu vin la școală, învață sau nu, elevii sînt trecuți pe bandă rulantă. Cu goluri imense în cunoștințe, ei ajung în societate unde nu au cum să facă față. Societățile comerciale preiau o forță de muncă slab pregatită, iar cursurile de training sau de specializare nu pot acoperi goluri extrem de mari din urmă.
în urmă cu doi ani, după ce am făcut o analiză extrem de laborioasă a nivelului la care sînt elevii din clasele la care predam am decis să încep un program de pregătire, în afara orelor de curs. Așa cum spuneam, situația este quasigenerală. O întîlnim la toate liceele din Bacău. Am solicitat un spațiu unde să pot face pregătire cu toți elevii din oraș, care nu au mijloace financiare să facă pregătire în particular. Am rămas mirat cînd mi s-a spus că nu pot să fac pregătire, gratuit, în liceul unde lucrez, decît cu elevii liceului. Eu am dorit și doresc să sprijin toți elevii care sînt în această situație dificială, indiferent de la ce școală vin. Am găsit un spațiu la biserica Sf. Ioan și de doi ani fac acolo pregătire cu peste 60 de elevi, de două ori pe săptămînă. Rezultatele sînt îmbucurătoare. Copiii din familii nevoiașe pot astfel să-și acopere multe din golurile pe care le-au acumulat de-a lungul anilor de studiu. Dincolo de afirmațiile răutăcioase că profesorul Ursu a dus școală în biserică, eu cred că e bine ceea ce fac: ofer egalitate de șanse și copiilor din familii cu venituri modeste, care sînt din ce în ce mai numeroase. în Bacău s-a creat o adevărată industrie a meditatorilor. E firesc ca mulți dintre colegii mei să nu privească cu ochi buni atitudinea mea, dar cred că în interiorul lor, chiar dacă nu o recunosc public, îmi dau dreptate. Nu toți elevii pot să plătească 350.000 pe o ședință de pregătire. Ce facem cu acești copii? Către ei cine își îndreaptă privirea? Sistemul se dovedește incapabil să reacționeze sau atunci cînd o face nu reușește să ofere decît niște paleative care nu rezolvă problemele majore, de fond.
– Spuneați că aveți și soluții la aceste probleme. Care ar fi ele?
– în urmă cu ceva timp am început să filmez orele de curs. La un moment dat mi s-a interzis să mai înregistrez în școală.
– De ce doreați să înregistrați orele de curs?
– Cauzele sînt multiple și o să încerc să vi le prezint cît mai sintetic, pe puncte, matematic:
1. Diagnosticarea corectă a nivelului la care se găsesc elevii.
2. Configurarea unui plan de lecții, care să permită elevilor să recupereze golurile din cunoștințe și să atingă punctele prevăzute în programa de învățămînt. Astfel, lecțiile vor fi concepute pornind de la nivelul real al elevilor către programă.
3. Materialele filmate pe parcursul unui an de învățămînt vor constitui elemente importante în elaborarea unei programe adecvate nivelului elevilor pentru anii urmatori, vor deveni materiale didactice importante atît pentru elevi cît și pentru profesori. Vor constitui elemente martor asupra activității curente desfășurate de profesori la clasă, dar și asupra gradului de interes și de implicare al elevilor în cursul orelor.
4. Materialele filmate vor constitui modalități de evaluare, normare și promovare a cadrelor didactice.
5. înregistrările video vor permite părinților să constate, în mod concret, care este nivelul propriilor copii, modul în care profesorii lucrează cu elevii.
6. Aceste lecții filmate permit copiilor care din varii motive nu au putut fi prezenți la orele de curs (situații mediacale etc) să recupereze în timpul cel mai scurt materia predată, prin vizionarea orelor de curs la care au lipsit.
7. Aplicarea noii metodologii oferă egalitate de șanse tuturor elevilor.
8. Această nouă abordare va conduce la o mai bună implicare a profesorilor în actul de învățămînt, eliminarea atitudinii indiferente a copiilor și va permite copiilor ca prin materialele audio-video să poată să înțeleagă mult mai ușor elemente abstracte, dificil de absorbit prin sistemul clasic-textul scris.
9. Elevul devine coparticipant la actul de predare, învățare, evaluare.
10. Materialele astfel realizate se vor constitui într-un manual audio -video, construit cu elevii pentru elevi.
– Deși proiectul dumneavoastră este extrem de interesant înțeleg că deocamdată nu s-a bucurat de foarte mult succes. Vi s-a interzis să filmați în școli?
– Da mi s-a interzis să filmez. Aud pe mulți care susțin să introducem camere de luat vederi pe holurile școlii, ca astfel să putem supraveghea mai bine ce se întîmplă în școală. Dar de ce să nu introducem aceste camere de luat vederi și în clase? Ce, actul de învățămînt este secret? Este dreptul directorului de școală să poată vedea în timp real cum își fac treaba colegii lui de la catedră. Este dreptul oricărui părinte să vină și să vadă ce efort face profesorul cu copilul său. Școala românească este plătită din bani publici și este normal să devenim foarte transparenți. Contribuabilii trebuie să vadă dacă banii lor se duc în vînt sau sînt folosiți cu grijă. Nimeni nu mai poate să fie sancționat doar pentru o hachiță a directorului, a inspectorului sau a cine știe cui. Vor exista aceste înregistrări martor care vor putea proba oricînd că profesorul X și-a făcut sau nu datoria. Vor exista aceste probe care vor arăta întregii lumi că la examenul de bacalaureat s-a copiat sau nu. Examinarea a fost corectă sau nu. De ce încercăm să ascundem actul de învățămînt? Cui folosește?
O întrebare pe care o punem și noi și la care poate vom primi, la un moment dat, răspunsul așteptat.

A consemnat Dan IACOB
că nu pot să fac pregătire, gratuit, î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!