Lecțiile să le țină altcineva!

Dascălii, sclavi ai hîrtiilor
• aceștia se plîng că nu mai au timp să se ocupe de propria lor documentare sau de calitatea lecțiilor deoarece au de scris sute de hîrtii n documentele sînt cerute de secretariatul școlii, de directori, de Inspectorat sau de reprezentanții Ministerului Educației n dascălii susțin că „nici în timpul lui Ceaușescu nu era o asemenea nebuneală” și că „totul e o absurditate”, mai ales în condițiile în care salariile lor sînt extrem de mici n reprezentanții ISJ Bacău spun că profesorii au dreptate și că au adus, în scris, amendamente la noua Lege a învățămîntului n din motive lesne de-nțeles, am păstrat anonimatul celor care ne-au dat declarații

Dascălii băcăuani sînt tot mai bulversați atît de noua Lege a învățămîntului, cît și te tot felul de cerințe, care mai de care mai absurde, care vin de la Ministerul Educației și Cercetării (MEdC). Aceștia susțin că nu mai au timp de studiu individual, de propria lor pregătire, de lecturarea ultimelor apariții în domeniu sau chiar de calitatea lecțiilor cu elevii. Profesorii și învățătorii afirmă că munca lor a ajuns doar o fugă după cît mai multe puncte pentru a obține gradații și salarii de merit sau pentru a nu intra în restrîngere de activitate. Ei recunosc că, de multe ori, calitatea lecțiilor este îndoielnică, dar este normal, zic ei, să fie așa, dacă pierd nopțile ca să scrie zeci de hîrtii lipsite de valoare pentru portofolii, să pregătească tot felul de activități la nivel de cercuri pedagogice sau comisii metodice, să scrie referate, fișe individuale de lucru, scheme, planificări, proiecte sau să publice articole în reviste de specialitate. „Eu am ajuns la saturație! Cred că cei de la vîrf au luat-o razna rău de tot. Nu este posibil să ni se ceară atîtea hîrtii lipsite de valoare! Păi, cei de la minister nu fac altceva decît să promoveze non-valoarea! Nu interesează pe nimeni ce cărți am citit în ultima vreme sau dacă am avut bani să îmi cumpăr ultimele noutăți în domeniu, în schimb trebuie să fac fel de fel de hîrțoage fără rost. Asta e o pierdere de vreme! Nu se acordă nici un pic de atenție la ceea ce e cu adevărat important, adică nivelului de cunoștințe al nostru și al elevilor! Dacă ești acoperit de hîrtii, e bine! Ești tare!”, s-a plîns o profesoară de la o școală din Bacău.

Moda portofoliului

Profesorii și învățătorii spun că li se pare o absurditate să li se ceară atît de multe lucruri pe care ei nu le-au învățat niciodată. „Păi, eu am făcut și universitate, și masterat. Nu m-a învățat nimeni ce-i aia portofoliu. Acum au pretenții să știm! Cred că «portofoliul» ăsta e o modă! Sună modern, european, dar de fapt, nimeni nu are habar ce este exact! Păi, ce, eu cer elevilor ceea ce nu predau?! De unde să știm? Mi se pare normal mai întîi să mi se explice, să fiu învățată și apoi să mi se ceară. Dacă ne obligă să facem atîta muncă, măcar să fim stimulați cu salarii mai mari”, susține un alt profesor. Cei mai mulți dascăli spun că portofoliile sînt, de fapt, „o pierdere de timp”. Dacă unii refuză să le facă, alții, mai docili, s-au conformat rapid noilor cerințe. Marele lor necaz este că trebuie să consume zeci de coli de hîrtie și tuș ca să „scoată de pe net” tot felul de informații. Majoritatea au recunoscut că nu cunosc cîtuși de puțin conținutul hîrtiilor din portofoliu, fiindcă sînt copiate de pe diferite site-uri. „Am făcut un ditamai portofoliul. Am stat cîteva ore și am copiat totul de pe net. Sincer, nu mă ajută cu nimic, dar dacă asta au vrut cei de la minister, asta le-am dat! Să fie gros, asta contează, să pară că muncim!”, rîde un alt cadru didactic.
Dascălii sînt de părere că, dacă ar fi să se „ia după capul ministerului”, ar trebui să nu se mai ducă acasă nici măcar seara, la culcare. Cadrele didactice spun că pe lîngă planificările anuale și detaliate pe care trebuie să le realizeze, mai au și proiecte de lecții sau scheme, caietul muncii educative, referate pentru activități didactice cu titluri care mai de care mai sofisticate. „Eu sînt șefă de catedră! Am de scris de dimineața și pînă seara tot felul de hîrtii. Nu mai am timp să mă ocup deloc de propriul meu copil. Toată ziua stau cu pixul în mînă și scriu fel de fel de acte pentru dosar. Oare cînd se vor termina?”, se întreabă o altă profesoară.

„Totul e de fațadă!”

Am insistat să aflăm de ce majoritatea lucrătorilor din învățămînt sînt împotriva portofoliului și de ce este atît de dificil de realizat. Dascălii ne-au înșirat, punct cu punct, ce trebuie să conțină acesta: CV-ul lor, fișa de atribuții, fișa de evaluare anuală, planificarea materiei pe an și semestru, proiectarea unităților de învățare, programa școlară, programa pentru opționale, scheme orare, proiecte didactice zilnice, schema lecțiilor, fișe de activitate independentă, fișă de activitate pe grupe, fișe de lucru diferențiat, lucrări semestriale ale elevilor, teste de evaluare inițială, concluzii, seturi de subiecte, propuneri de subiecte pentru examene, analiza testelor și măsurile stabilite în cadrul catedrei și individual, analiza activității pentru anul școlar precedent, evidența progresului școlar, evidența activității de colaborare cu părinții, lista materialului didactic și starea lui, liste biografice pe clase, adrese de internet, criterii de notare standardizate, diplome ale elevilor, graficul pregătirilor suplimentare, evidența activităților extrașcolare, referate susținute în cadrul comisiilor metodice sau cercuri, dovezi privind implicarea și atragerea de fonduri extrabugetare la care se mai adaugă și altele. în fața atîtui amar de hîrtii pe care dascălii trebuie să le aibă zilnic asupra lor, aceștia spun că „totul e de fațadă” și că nimeni nu le face „pe bune”. Unii cred că munca de dascăl a ajuns „o goană după puncte”, pentru ca să evite eventualele restrîngeri de activitate și pierderea posturilor. „Rămîn în învățămînt non-valorile și pleacă cei care au învățat. Cei care sînt pasionați și studiază acasă, pleacă! Cei care pierd timpul cu hîrtii de astea, pe care le bagă sub nasul șefilor, rămîn la catedre”, crede un alt cadru didactic.

De la „bine” în jos!

Cadrele didactice din județ susțin că bătaia de joc este cu atît mai mare cu cît a dispărut calificativul de „foarte bine” pe care directorii îl acordau în urma asistențelor de la ore. „Păi, noua fișă de asistență la ore nu mai cuprinde calificativul de «foarte bine». Există «excelent», dar nimeni nu îl poate obține, deoarece cerințele unei astfel de lecții sînt absurde. Așadar, cele mai reușite lecții vor fi notate doar cu un calificativ care nu mulțumește pe nici un dascăl. Nici în timpul lui Ceaușescu nu era o așa nebuneală!”, susține o altă profesoară.

Inspectorii: „Așa este!”

Am încercat să aflăm și părerea inspectorilor școlari despre ceea ce susțin cadrele didactice din școlile Bacăului. Aceștia ne-au spus că majoritatea problemelor ridicate de dascăli sînt întemeiate. „Sîntem la început. Orice început este mai «stufos»! Cu timpul se vor așeza lucrurile”, a spus Ovidiu Cojocaru, inspector general al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Bacău. Inspectorul teritorial Ghiorghi Iorga a spus că „ar fi normal să primeze calitatea orelor de curs și volumul de cunoștințe al elevilor, nu sutele de hîrtii lipsite de valoare”. Nicoleta Neagu, inspector general adjunct al ISJ Bacău, e de părere că „profesorii au dreptate și că nu este normal ca aceștia să muncească pe bani puțini”. Ea speră ca Legea învățămîntului să fie modificată în funcție de propunerile care au venit de la profesorii și inspectorii școlari din teritoriu. „Nu e ușor! Cerințele sînt mari. Adevărul e că ne pierdem în hîrtii și din această cauză se pierde esența. Sînt multe greșeli în sistemul de învățămînt românesc!”, a concluzionat inspectorul general adjunct Neagu. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!