Quo vadis?

Afirmări românești în clubul spiritual european

* Moment cultural italian colorat de o româncă

Recunosc adevărul că o credință nu putea fi argumentată vreodată suficient de convingător, și totuși cred că în cultura italiană dominantă este componenta artistică. Știu să apreciez și știința produsă de această nație, să recunosc și civilizația tehnică italiană, însă cred că toate înfăptuirile sale istorice stau sub semnul unei mentalități artistice despre viață. în plus, vreau să spun că italienii, spre deosebire de alte nații, se simt mai împliniți cînd se situează în perimetrul artei decît atunci cînd se îndeletnicesc cu știința și tehnica. Pentru ei arta înseamnă situarea demiurgică în lume, înseamnă încercarea supremă prin care se pot legitima cu demnitate. Din acest motiv, acum, referindu-mă la unele virtuți ale culturii italiene, nu voi încerca să construiesc argumente, ci doar să consemnez impresii
Norocul a făcut ca mai toată ziua de sîmbătă 3 martie să mi-o petrec în localitatea Cittŕ della Pieve, situată în regiunea Umbria, provincia Perugia. Desigur că faptul în sine este lipsit de relevanță, în sensul că nu mai poate surprinde pe nimeni zvonul că un român străbate Italia, fie ca turist, fie ca lucrător. De aceea, voi amîna descrierea motivului vizitei mele, convins fiind că mult mai interesante sînt realitățile descoperite. Iar din paleta largă a întîlnirilor interculturale voi selecta momentele mai semnificative, cele despre care cred că ne pot ajuta să ne descoperim locul în civilizația europeană. Pentru că europenii chiar ne așteaptă, adesea cu mare emoție, să ne descopere dimensiunile spirituale autentice. Ne oferă, dar ne și pretind.
Cittŕ della Pieve este o fostă citadelă medievală, foarte puternică, dar care astăzi a luat chipul unei urbe moderne, de aproximativ 7.000 de locuitori. O comunitate emblematică privind modul italian de îmbinare a edificiilor istorice cu civilizația contemporană. Oricum, un vizitator ca mine, care ajunge pentru prima dată în această localitate, nu își poate ascunde mirarea în fața unei normalități mature. Ceea ce surprinde vizibil este constatarea că oamenii locului nu insistă să iasă în evidență prin faptul că muncesc temeinic și eficient, ci preferă să fie observați cum trăiesc în plan spiritual. De aceea, cetățenii din Cittŕ della Pieve sînt foarte interesați de felul cum arată școlile, și-au durat un liceu cu o arhitectură deosebită, se mîndresc cu o bibliotecă remarcabilă, cu o sală de spectacole diverse și, mai ales, se comportă cu mare responsabilitate în tot ceea ce fac pentru a se simți liberi. Observîndu-i, cred că le stă foarte bine, întrucît sînt stăpîni pe situație, sînt calmi și bucuroși, chiar și atunci cînd au musafiri.
în prima parte a zilei am fost oaspetele bibliotecii comunale din localitate, un fel de kilometru zero al urbei, un centru spiritual autentic către care se îndreaptă toate cărările. Situată într-o clădire veche, spațioasă și adecvată unor activități culturale diverse, biblioteca se bucură de toată atenția din partea administrației locale. Are un fond de carte de peste 30.000 de volume, dintre care peste 5.000 lucrări de referință în domeniul filosofiei. Un calcul simplu ne arată că pentru fiecare locuitor din comunitate biblioteca deține cel puțin patru cărți. Ceea ce, comparativ cu situația bibliotecilor din localitățile din țara noastră, este o adevărată performanță. Din curiozitate am întrebat dacă au și lucrări în limba română. Mi-au spus că nu, dar că se gîndesc serios ca, pe măsură ce numărul românilor din comunitate va crește, să achiziționeze.
Seara a urmat o altă surpriză, respectiv invitația la un concert de muzică clasică susținut de chitaristul Antonio Mascolo. Plăcerea momentului a început cu descoperirea sălii de spectacole, comparabilă cu cele din marile noastre orașe. Pe scenă, într-un decor simplu, a urcat un tînăr de aproximativ 25 de ani care, după ce și-a acordat chitara, timp de două ore a ținut spectatorii într-o tensiune plăcută și relaxantă. A interpretat piese ale unor cunoscuți compozitori, precum N. Paganini (1782 – 1839), A. Piazzolla (1921 – 1992), J. Cardoso (n. 1949) și din creația proprie. Cei aproximativ 100 de melomani și-au manifestat frenetic aprecierea față de valoarea concertului.
Pentru mine, bucuria spectacolului a fost crescută de constatarea că în sală era și o româncă de ispravă, o autentică ambasadoare a spiritului enescian, eminescian și brâncușian. în pauza spectacolului, fără mari eforturi, distinsa doamnă a reușit să rețină atenția celor din jur, fie prin delicatețea gesturilor, prin încărcătura replicilor, ori prin aspirațiile angelice. Vocea ei plăcută, modulată armonios, a dominat o discuție amicală înfiripată în jurul virtuților artistice ale pieselor muzicale interpretate de chitarist. Fină cunoscătoare a vieții muzicale, mai întîi a făcut o sinteză a creației lui Niccolo Paganini, compozitor și violonist italian, apoi a evocat viața și opera muzicianului argentinian Astor Panteleon Piazzolla. Discuția a continuat, la fel de plăcut, la încheierea spectacolului, cînd organizatorii concertului au avut inițiativa de a o invita pe româncă pentru a fi prezentată eroului serii, chitaristul Antonio Mascolo. Ca simplu participant, neimplicat în această ceremonie, am trăit clipe de bucurie și de încredere cu privire la capacitatea culturii române de a dialoga cu celelalte culturi europene.
Aproape de miezul nopții, cînd am părăsit Cittŕ della Pieve, eram mai bogat, mai încrezător, dar și foarte mulțumit. Convingerea mea privind performanțele culturii italiene a fost mult întărită. Mai mult, am constatat pe viu că în Italia se face cultură autentică în toate comunitățile umane, indiferent de mărimea lor, nu numai la Roma ori în marile orașe. Mi-am mai întărit și speranța privind șansele culturii române. Gîndesc că dacă vom tot vedea mereu cum fac alții bine vom învăța și noi. Avem și forța, și istețimea, strict necesare, pentru a ne comporta onorabil în clubul spiritual european. (Ștefan MUNTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!