Schimbarea la față

O caricatură de… lume

• oare fără „caricaturi” nu se poate?!

Haideți la cuvinte să ne fie învățătură de minte! Mai în veacurile trecute se credea că vorbele sînt ca banii, luîndu-se în seamă vorbele cu înțeles pentru toată lumea, vorbele care, aidoma banilor, trebuie să circule nestingherite de la om la om spre a-i uni și nu a-i dezbina… Dar acele vremuri au fost demult, de la acei strămoși ne-a rămas comoară de cuget și simțiri, „fagurele de miere” al graiului pe care, astăzi, unii îl mai amărăsc împănîndu-l, otrăvindu-l cu vocabule de aiurea, din dorința de a părea altfel, pasămite „cool”, „trendy”, deh, foarte „europeni”.
Treaba lor!

CARICATURA… – cuvîntul îi o țîră mai dincoace (din franțuzește, de fapt tot din latina noastră), și înseamnă desen satiric în care se ridiculizează, se ia în derîdere, o stare de fapt, o persoană, un nărav (ia uitați-vă la ce face CIOSU!). „Caricatura” se mai referă și la înfățișarea caraghioasă a unui ipochimen, individ pocit, slut, ridicol; neapărat trebuie subliniat că e mai mult vorba de o urîțenie interioară, a sufletului (că nu putem fi toți frumoși ca un Adonis!). Urîți, „caricaturali”, sînt mai ales oamenii răi, negri în cerul gurii, meschini, zgîrciți, veninoși, resentimentari, vicleni, otrăvitori, cîinoși, răzbunători, haini, josnici, ticăloși, abjecți, mari de patimi, ordinari, fățarnici, ipocriți, fără de lucruri sfinte, oricît ar fi ei de aspectuoși și cu teșchereaua plină! Astfel, avem de-a face cu caricaturi fel de fel: directori, consilieri, actori, scriitori, sportivi, miniștri, prezidenți (de cooperative, de bănci, de țară), patroni, bufoni, farsori, saltimbanci (de care sînt pline ecranele de televiziune, tabloidele, gardurile…), toți aceștia, și mulți ca ei, țin tot de „generosul” registru al caricaturii! Acest vast evantai al deriziunii și hidoșeniei măruntei noastre condiții umane (inumane!) constituie un imens rezervor, o grasă sursă de inspirație pentru caricaturiști, comediografi, moraliști (din nefericire, s-au realizat nenumărate capodopere de artă, plastică, literară, pe tema acestor monștri cu chip de om…). Totuși… totuși ar trebui făcut ceva ca, mai devreme și NU mai tîrziu, rezervorul, izvorul personajelor și situațiilor caricaturale să nu mai fie atît de… nesecat, că, nu de alta, există primejdia ca întreagă umanitatea noastră să devină o… caricatură de lume, și ar fi păcat de Dumnezeu!
Ah, dar să nu omitem și alte și alte specii de caricatură: caricatură de reformă, caricatură de democrație, caricatură de viață legată cu ață ș.a.m.d.! Uf!… (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!