EUROPO, VENIM!

Liniște, nația doarme!…

Val MĂNESCU

Certurile nesfîrșite dintre președinte și primul-ministru au trecut în planul secund al atenției opiniei publice. Premierul a tranșat: alegerile pentru Parlamentul de la Bruxelles, mai la vară. Iar Băsescu s-a retras să-și repare timona la bordul iahtului Cotroceni. Nici divergențele legate de eventuala demisie a Monicăi Macovei din postul de ministru al justiției nu au fost cine știe ce de interesante. Iar faptul că Jospin, CVT-ul franțuz, se situează pe locul 4 în preferințele pentru prezidențialele din țara cocoșului galic, l-a lăsat de-a dreptul rece pe românașul încă adormit de romantica veste că piramida nasoală a lui Chivu nu se poate reface pînă la meciul cu Olanda.
Nici descoperirea epocală a milițienilor care și-au înstrăinat casele și și-au cumpărat locuințele de serviciu ca să fie și ei proprietari, să nu rămînă, săracii!, pe drumuri la bătrînețe, nu ne-a dat pe spate. Să te duci dracului, că n-a-nceput lumea cu tine, i-a spus ministrul de interne subalternului său, îndemnîndu-l să bage în sertar dosarele de corupție ale curcanilor. Bravo, dom’ Blaga! Așa se face! Știam.
Aproape nimic nou nu se mai întîmplă în viața noastră scurtă și monotonă, pe lîngă arhicunoscutele conexiuni pe care afurisiții de jurnaliști le construiesc cu mîrșăvie între criminalitatea economico-financiară și clasa politică, sau dincolo de acuzațiile de corupție aruncate în presă dinspre toate partidele spre toate partidele, afacerile pe picior mare și aranjamentele de culise.
Mai degrabă am ridicat sprînceana a mirare cînd am auzit că nea Jiji e în corzi nu pentru că echipa lui de fotbal a ajuns de rîsu’-lumii în geamparaua lui Mitică, ci pentru niscai achiziții nu prea cușere de terenuri prin schimburi cu Stătucul nimănui. Mda! Știam și asta. Bref, plictiseală maximă în criza asta politică fără de sfîrșit, întocmai ca tranziția, pe vremuri.
Nimic notabil nu s-a întîmplat săptămîna asta și picotea nația cît pe-aci să adormim din nou, cînd ziarele și-au umplut primele pagini cu vestea că Nicoleta Luciu își pune la bătaie titlul de Prima Țîțoasă a țării și că este dispusă să-l cedeze alteia mai falnice și mai frumoase, chiar de-ar fi să fie chiar și în postul cel mare. Asta, da știre!
Tocmai ațipiserăm, legănați alternativ cînd de cațavencii pîrîcioși, dînd în gît la Parchet 335 de membri ai Guvernului că și-au declarat în falș averile, cînd de Dan Senzaționescu la emisiunea
„Reconstituirea scenei violului și a ruperii sutienului „. Totuși, printre gene, am sesizat că lumea cealaltă înnebunea de-a binelea. La Londra se vinde un sandviș cu 1500 de euro, iar în Manhattan, New York, e posibil să mănînci, de ce nu, o pizza cu ingrediente exotice pe o farfurie de 30 centimetri diametru, sau o înghețată cu foiță de aur la numai o mie de dolari. Asta-i adevărata lume liberă, acolo-i democrația reală, unde, dacă vrei s-o simți, n-ai decît să-ți bagi mîna în gura unui rechin!
Se crăpa de ziuă, visam cu toții că lucrările la primul tronson de autostradă începuseră, dar țara aștepta să se întîmple într-adevăr ceva senzațional. Măcar să mai cadă vreo macara pe Splai, sau, cel puțin, să se restructureze Guvernul, ori să plece de tot ăștia de la cea mai bună guvernare pe care a avut-o România vreodată, să plece toți, unde-or vrea, numai ea, România, să rămînă maiestuoasă, eternă și liniștită, să doarmă fascinantă cît o vrea mușchii ei. Și, desigur, să viseze, așa cum recomandă neurologii și psihanaliștii, care au stabilit cu certitudine că visarea este o cale de a fi în armonie cu noi înșine, deci de a evita irascibilitatea și tulburările de comportament care pîndesc persoanele private de somn. Ce frumos! Băieții ăștia nu-s proști deloc! Prin vise ne permitem să exprimăm unele aspecte neglijate ale personalității noastre și să fim calmi, să nu ieșim în stradă, să ne respectăm conducătorii…
Adevărata bombă a căzut și ne-a trezit cînd ne era somnul mai dulce: una din șapte căsătorii din România se încheie între minori, cu acordul părinților. Medicii nu sunt de acord cu asta. Și, ca să toarne gaz pe foc, psihologii afirmă că n-ar fi împlinite criteriile maturității sociale. Dacă ai dreptul să muncești legal de la vîrsta de șaisprezece ani, de ce să nu ai dreptul să te și căsătorești de la aceeași vîrstă? Și să faci copii. Și să divorțezi în doi-trei ani. Apoi să-ți găsești altă jumătate. Și s-o iei de la capăt. Și tot așa, fără număr. Viața-i a naibii de scurtă, nu?

între timp, peste orașul nostru adormit soarele a răsărit din nou, mugurii caișilor pocnesc fără zgomot, iar vîntul continuă să amenințe România cu scurte intensificări locale. De care ne pasă atît de puțin!…
e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!