Fără prejudecăți

Vicii de formă

Mihai BUZNEA

Cine fură azi un ou, e un mare bou! Emanație a „băieților deștepți”, sloganul – de inspirație neaoș românească, a reușit să facă o frumoasă și inconfundabilă carieră post-decembristă. Marile tunuri, sau țepele secolului demonstrează talentul de neegalat al multora dintre conaționali de a lua frișca de pe tort fără să-și murdărească degetele. Folosindu-se de lege, dar într-un dispreț total față de ea. Așa au apărut peste noapte miliardarii de carton și averile lor fabuloase. Haosul deliberat, sub protecția sigură și necontrolabilă a viciilor de procedură judiciară deloc străine de cei ce împart (chipurile) dreptatea, a fost și continuă să fie la fel de productiv în ce privește devalizarea banului poublic. O instanță românească de rang înalt a suspendat, zilele acestea, mandatul de urmărire generală prin Interpol a lui Mihai Necolaiciuc, cel care a păstorit timp de cîțiva ani afacereile Societății Naționale de Căi Ferate, dovedindu-se expert în fraudarea fondurilor Companiei și în promovarea propriilor interese. Gaura pe care a produs-o în gestiunea SNCF este evaluată la peste 27 milioane de euro. Cît, din această sumă, a făcut-o pierdută/intrată în propriile buzunare, încă nu s-a stabilit cu exactitate. Dispărut fără urmă înainte de a i se cunoaște și cuantifica ingineriile financiare, adică escrocheriile de ober hoț, acum se poate bronza liniștit la soare pe plajele de la oceanul Pacific sau de pe țărmurile Caraibelor. Mîna lungă a legii s-a dovedit a fi prea scurtă pentru el. Viciile de procedură l-au salvat de zeghe și de sărăcie. Și cică să ne mai mirăm de ce prețurile biletelor de călătorie au crescut în cîțiva ani de vreo 50 sau 70 de ori!
Cu toate înăspririle de sancțiuni și măsurile de securizare a frontierelor, vămile românești seamănă cu acele strecurători prin care se poate trece aproape nestingherit. Totul e să știi cînd, cum și cu ajutorul/complicitatea cui anume. Banul sau protecția, ori amîndouă deodată, rezolvă orice. Condiția e să te miști repede. Maria Vlas – „mama FNI”, cea care a păcălit cîteva sute de mii de români pălmași, și-a luat zborul pe căi terestre cu doar un zîmbet drăgălaș adresat ofițerului care-i ștampila pașaportul, adresîndu-le apoi din Tel Aviv regrete eterne păgubiților ei. Complicele care a trecut-o în lumea liberă este și acum căutat (probabil) de Interpol. După atîta amar de vreme, prinde orbul, scoate-i ochii. Cunoscutul om de afaceri sirian Omar Hayssam se volatilizează pur și simplu din țară, fără ca autoritățile să-i dea de urmă, cu complicitatea unor legi proaste, sau prost (interesat) aplicate. Vicii de procedură. O notorie figură (fost securisto-deputat psd și consilier prezidențial) a șters putina tot printr-un PTF (punct de trecere a frontierei) în plin scandal de corupție în care era eroul principal, fără ca vreo oficialitate să-și pună cea mai vagă întrebare vizavi de identitatea „turistului”. Omul de afaceri ceh Frantișek priplata – condamnat la închisoare pentru instigare la omor a liderului sindical de la fostul TEPRO din Iași e bine-mersi la el acasă, de unde transmite salutări Justiției române, pe care a fentat-o ca pe un puști de grădiniță. Viciile de procedură sînt vinovate și în cazul lui Cristian Bivolaru – liderul MISA, care și-a găsit un loc’șor călduț în Suedia fără să poată fi extrădat, sau al suceveanului Alexandru Tcaciuc, fugit un pic (mai mult) în Austria după ce fusese anchetat pentru afaceri dubioase. Reținerile și arestările-surpriză, urmate cel mai ades de eliberări datorate… viciilor de procedură ne obligă să ne punem întrebarea: ce note au luat magistrații în cauz(e)ă la Codul Penal și Codul de Procedură Penală? Sau, poate, pendularea între Codul Rodicăi Stănoiu și cel al Monicăi Macovei i-a amețit într-atît încît și-au pierdut uzul rațiunii?!
Dar, nu am vrea să fim catalogați de naivi. Lucrurile sînt cu mult mai adînci. Pentru toate cîte se întîmplă, bune, dar mai ales rele, există explicații. Iar atîta timp cît vor exista inculpați/condamnați/suspecți de fraude, vor exista și vicii de procedură, care se dovedesc, iată, detergentul cel mai eficient pentru spălarea și iertarea de păcate prin ștergerea urmelor. Fără a mai fi nevoie de Vanish sau de alți înălbitori. Și iată cum ajungem la adevărul mereu actual (citez dintr-un clasic): viciile unui popor sînt ascunse totdeauna în adîncul legislației sale. Așa că îndemnul nu poate fi decît următorul: furați în linișțe, stimabililor, cei care vă pricepeți s-o faceți! Litera legii vă protejează, chiar dacă intrați în contradicție cu spiritul ei. Ce dacă CEDO a dat, din nou, o notă proastă Justiției române! Uite, că nu-i pasă!
rire generală prin Interpol a lui Mihai Necola

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!