Băcăuanii din Torino fac Paștele cu bere de acasă

Blondă, înspumată, aromată, berea de Bacău a sedus, pe vremuri, cohorte de băutori, înveterați sau de ocazie. Era cunoscută și căutată peste tot, de la Munte pe Litoral. Cînd se aducea bere de Bacău, mai ales la litru, cozile apăreau instantaneu. De săptămîna trecută, însă, berea de Bacău a ajuns și pe masa concitadinilor și conjudețenilor noștri din Torino. în orașul italian și în regiunea din care face parte, se spune că trăiesc și muncesc circa 80.000 de băcăuani. Pentru ei, o firmă căreia i-au dat viață tot niște băcăuani, Romanian Trade, chiar din Torino, care face export de produse alimentare și băuturi românești, de la 19 producători către 159 de mari clienți din Italia, a decis să includă în nomenclatorul de produse și Berea „Mărgineni”. „Facem – ne-a declarat directorul comercial al fabricii din Bacău, Codrin Lungu – ceea ce acum se numește nu export, ci «comerț intracomunitar», pentru că ne aflăm în Uniunea Europeană și folosim limbajul lor. Dar este pentru prima oară cînd berea de Bacău ajunge și în străinătate, iar ținta directă este comunitatea imensă de băcăuani din Torino și împrejurimi”.

Codrin Lungu mai spune că berea nu este, acum, singurul produs de care s-a interesat firma de comerț care operează și pe teritoriul Moldovei noastre. Lichiorurile din arome naturale pe care Bere-Lichior Mărgineni le fabrică din stocuri de materie primă care a stat șapte ani la macerat sînt și ele luate în calcul. „Am folosit exact momentul Sărbătorii de Paște – spune directorul comercial. Mulți dintre noi ne aducem aminte de adevăratele serbări cîmpenești care se organizau, cu mulți ani în urmă, de 1 Mai, la iarbă verde, cu mititei la grătar și bere Mărgineni, iar mai de curînd și de Paște, cînd românul evadează din chinga de beton a orașului tot la iarbă verde. âmi place să cred că, din acest an, la Torino, un oraș înfrățit cu Bacăul tocmai pentru cît de mulți băcăuani sînt acolo, lumea va ieșit din nou la iarbă verde și se va simți ca acasă”.

„Legea fabricii de bere” relansează producția, la Bacău

Primul transport care a plecat spre Torino de la Bere-Lichior Mărgineni a fost un tir cu 20.000 de sticle de bere. Pentru aceasta, fabrica a creat un nou model de sticlă de o jumătate de litru, iar pe eticheta tradițională a berii a pus, de această dată, și un drapel tricolor. Iar după toate regulile de comerț intracomunitar, a doua etichetă menționează, și în românește și în italiană, ingredientele produsului și date despre fabricant și importator. „Am reluat fabricația de lichioruri și bere cu mai bine de un an în urmă – a precizat Codrin Lungu. Avem antrepozit fiscal și facem producție și comerț în toată regula, conform Planului de reorganizare care s-a dezbătut mai mulți ani la rînd. în plus, am început să facem pași și spre modernizare și ne-am luat și atestatul pentru calitate, prin normele ISO 9001. Iar în acest an vrem să aducem producția de bere la circa 200.000 de hectolitri”. Codrin Lungu a mai spus că din vară fabrica ar putea pune în funcțiune și o linie de îmbuteliat la PET-uri, iar piața va fi extinsă și pe Litoral. „Funcționăm după ceea ce s-a stabilit în Programul de reorganizare a societății – ne-a declarat directorul comercial. Ne plătim taxele și impozitele la zi și facem eforturi să recuperăm, conform graficului, și restanțele la bugetul de stat din anii anteriori. O mare speranță este, pentru noi, acum, proiectul Legii fabricii de bere, prin care fabricile mici din România, care nu au fost cuprinse în marile concerene străine, să fie ajutate, anume ca banii din datoriile la bugetul de stat să intre în retehnologizare. Măsura este menită să apere și să revigoreze industria națională de bere, susținută de întreprinderi mici și mijlocii, cîte au mai rămas”. O lege similară a fost dată și în Germania de Est, pentru a proteja industria în concurența cu marile firme din Vest. La noi, proiectul de lege a ajuns, odată, pe masa președintelui țării, care însă l-a respins. Dar acum a intrat din nou în caruselul aprobărilor, a trecut de Consiului Concurenței și de Curtea Constituțională, de Parlament, iar președintele Băsescu îl va avea din nou în față. A doua oară nu-l mai poate respinge, însă.

O industrie înființată acum 112 ani

Începuturile fabricii de bere din Mărgineni se regăsesc în anul 1895, atunci cînd a fost înființată aici o fabrică de spirt. Pînă în 1948, cînd a fost naționalizată, aceasta a funcționat doar ca fabrică de spirt. Se fabrica spirt numai din cereale, din porumb. Erau interesate, de aceasta, niște familii venite de prin Austria. În acea perioadă, în România s-au construit mai multe fabrici de spirt, pentru că spirtul era un fel de aur în economia mondială. La noi, producția de spirt a crescut foarte mult după Război. În Moldova, însă, fabrica din Mărgineni era singura. Aceasta mai avea și fabrica de amidon de la Filipești, tot o fabrică veche, căreia i se spunea „fabrica de scrobeală”, vechea „Săteanca”. După naționalizare, fabrica de spirt a intrat într-un program de dezvoltare, pentru producerea băuturilor spirtoase. Era o secție foarte mică, în subsolul pavilionului de la poartă. Se făcea doar un amestec între spirt și sucurile naturale, care se produceau ușor, pentru că materie primă aveam prin toate pădurile Bacăului.
Dar, înainte de 1966 a început un program de dezvoltare mai amplu, pentru o industrie alimentară a băuturilor. Astfel, în 1966 a fost dată în funcțiune Fabrica de bere din Bacău. Tot atunci, a pornit și fabrica de drojdie de panificație și s-a trecut la fabricarea spirtului din melasă. „Pe circa 12 hectare – ne spune Sergiu Șerban, directorul fabricii de astăzi -, aici se gaseau fabrica de malț, cu o capacitate de 10 – 11 mii de tone pe an, fabrica de bere cu o capacitate de 400 – 480.000 de hectolitri pe an, fabrica de spirt, cu o capacitate de doua vagoane de spirt în 24 de ore și fabrica de drojdie, care ajunsese la o capacitate de 10 – 11 mii de tone anual. Erau, deci, la Mărgineni, cinci fabrici”.

Privatizarea care a pus fabrica la pămînt

Fabrica a fost privatizată în 1998, pe 16 septembrie. Capitalul social, 70%, al FPS, s-a vîndut unei firme din Turcia, Altum Maya. Presa de atunci spunea că a fost o privatizare scandaloasă. Fondul Proprietății Private a dat o parte din cele 30 de procente salariaților fabricii, iar salariații au luat 20% din capital. „Turcii conduceau – preciza Sergiu Șerban – au crescut, însă, cheltuielile. Managementul lor era unul mai subtil, necunoscut nouă prin partea de inginerie financiară. S-au înființat și o serie de societăți comerciale de tip srl, care țineau direct de acționarul majoritar, pe banii fabricii. Din 2000, au fost vîndute majoritatea activelor prin aceste societăți – fabricile de bere și de drojdie”. În 1999, Fabrica de bere a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Vinalcool Bacău, adică 57% din capitalul social. A fost, de asemenea, o cheltuială în plus, pentru că n-au făcut nimic cu ea, decît că au vîndut și acolo, unei firme făcute într-un off-shore, Nicoren, care aparținea tot patronului turc de la bere. S-au acumulat datorii importante la Bugetul de stat. La sfîrșitul lui 2001 a venit alt reprezentant al patronilor, tot un turc, Serhat Erhan. Iar în 2002 a aparut un oarecare reviriment, dar prea mic pentru a se achita cele 550 de miliarde de lei acumulate, cu totul, ca datorii la bugetul de stat. Atunci, creditorii au cerut insolvabilitatea.
Pe 14 aprilie 2003 s-a deschis procedura de reorganizare la fabrica din Bacău. Dar angajatii au repus în discuție un protocolul semnat cu patronii turci, care au acceptat transferul de acțiuni către salariați. Așa, salariații au devenit acționari majoritari, cu aproape 71% din capital, pe 3 august 2004. Planul de reorganizare a început pe 15 mai 2006, pentru trei ani. Iar fabrica și-a reluat producția din iulie 2005. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!