Calendar etno

Luna cînd „se deschide pămîntul”

• Aprilie – Prier sau „traista-n băț”

în cunoscuta sa lucrare – „Povestea copilăriei”, Ion Dragoslav povestește: „Mamă, mai avem mult pînă la Paști? Ea îmi spunea cât. Căci vin Paștele, și cîte daruri n-aduc! Lasă că e un soare cald și pomii îs încărcați de păsărele și flori; dar păscuța și ouăle roșii și hăinuțele noi, erau ce erau…”.
în 2007, aprilie e luna sfintelor sărbători de Paște. Aprilie, numită cîndva de către romani „aprilis”, înseamnă deschidere, fiindcă exista credința că în această lună pămîntul se deschide. Uneori i se mai spune și „Luna Sf. Gheorghe”.
Ziua are 13 ore, iar noaptea 11 ore.
Aprilie din acest an a debutat cu Duminica Floriilor. La toate bisericile s-au sfințit ramuri de salcie, pe care credincioșii le păstrează peste an, ca fiind bune de leac. Prima mențiune despre această sfîntă sărbătoare se găsește în secolul IV d.Ch. Denumirea vine de la latinescul „floralii”, fiind numită Duminica Floriilor. A fost numită și „Duminica Aspiranților” sau „Candidaților” la Botez, deoarece catehumenii cereau episcopului să fie admiși la Botez și să-i învețe „Simbolul Credinței”. în această zi, împărații acordau grațieri, deci mai era numită și „Duminica Grațierilor”. Acum se aduc în biserici ramuri de sălcii care sînt sfințite și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor de măslin cu care Domnul a fost întîmpinat de credincioși la intrarea Sa în Ierusalim ca semn al biruinței împotriva morții.
în seara Duminicii Floriilor au început în biserici slujbele „Deniilor” din Săptămîna Patimilor. în această zi femeile își spală părul pentru a fi frumoase tot anul și varsă apa din vasul în care au pus busuioc, la rădăcina unui pom.

Săptămîna Mare

Sfintele Paști, cea mai mare sărbătoare a creștinătății, fac parte dintr-un ciclu întreg de sărbători în care punctul culminant îl constituie, desigur, Duminica învierii Domnului. Aceasta este precedată de o întreagă săptămînă cunoscută sub numele de Săptămîna Mare sau Săptămîna Patimilor. Fiecare dintre zilele acestei perioade are o semnificație liturgică aparte.
începutul drumului Patimilor este făcut, așa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, din Duminica Floriilor. După trei luni și jumătate de propovăduire a Evanghliei, Mântuitorul îl învie sîmbătă, în Betania, pe Lazăr, care murise de patru zile, și a doua zi, duminică, intră triumfător în Ierusalim călare pe un asin, împlinind astfel proorocirea lui Zaharia. Este întîmpinat cu mult entuziasm de către popor, care îi așterne în cale haine și ramuri de finic strigîndu-i: „Osana, Fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). De atunci, Biserica noastră creștină împarte în Duminica Floriilor ramuri de salcie, asemănătoare cu cele de finic.
în ziua de luni din Săptămîna Mare este pomenit Iosif cel prea frumos, vîndut de frații săi pe 30 de arginți, aceeași sumă cu care Iuda l-a vîndut pe Iisus. Tot acum este amintit și smochinul neroditor la care Mântuitorul, venit flămînd, n-a găsit roade. Blestemat pe loc, smochinul s-a uscat, fiind asemănat cu Biserica în care Iisus n-a găsit dreapta credință.
Marți este pomenită pilda celor zece fecioare care au ieșit întru întîmpinarea mirelui. Cinci dintre ele, fiind chibzuite, au avut suficient ulei pentru candelă, aceasta reprezentînd faptele lor milostive. Celelalte nu au mai avut untdelemn cu care să-și aprindă candelele și Domnul nu le-a mai primit.
Miercuri este amintită femeia care auzind că Iisus se află în casa lui Simon leprosul a adus un mir scump, de 300 de dinari, pe care l-a pus pe capul Mântuitorului, iar cu părul ei îi ștergea picioarele. Iuda Iscarioteanul a certat-o, întrebînd-o de ce nu a vîndut mirul ca să dea banii săracilor, dar Mântuitorul a răspuns: „Las-o pre dânsa că spre îngroparea mea a făcut aceasta!”
Joi este prăznuită Cina cea de Taină. înainte de a se așeza la masă, Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi, dînd astfel exemplu de smerenie. Apoi a binecuvîntat pîinea și vinul înființînd astfel taina Sfintei âmpărtășanii (cuminecături). La masă a spus ucenicilor săi că unul dintre ei îl va vinde și apoi, împreună cu Apostolii, a plecat spre grădina Ghetsimani. Aici s-a rugat lui Dumnezeu Tatăl ca să poată suporta suferințele la care urma să fie supus. După această rugăciune a fost ridicat de soldații aduși de Iuda care prin sărutarea sa mincinoasă l-a vîndut pe Mântuitor, așa cum aminteam, pentru suma de 30 de arginți.
Vineri prăznuim patimile Domnului Iisus Hristos și moartea Sa pe cruce. Această zi se mai numește și Vinerea Mare. Vineri seara trupul său a fost pus în mormînt de Iosif și Nicodim, iar sîmbătă arhiereii și fariseii au pus aici pază severă de teamă să nu se fure corpul.
Corpul Mântuitorului a stat în mormînt pînă sîmbătă noaptea spre duminică. Atunci a înviat din morți și a părăsit mormîntul fără să miște piatra, iar un înger a venit și a prăvălit-o de pe ușa mormîntului.
Duminică sărbătorim astfel învierea Domnului nostru Iisus Hristos! (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)or”. Acum se aduc în biserici ramuri de sălcii care sînt sfințite și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!