Jurnalul unui Informatician

12 Martie
încă o olimpiadă a trecut… „și la asta am dat cu bățul în baltă”. Toată lumea îmi zice că sînt nebun că am aplicat Backtracking la o problema așa simplă. De acuma la anu’….
Intru în clasă cu o oră mai tîrziu decît trebuia. Mă așez în bancă și îi pun colegului de bancă întrebările de rutină, primind răspunsurile de rutină:
-Ce oră avem?
-Mate.
-Am avut de scris?
-Da.
-Ți-ai scris?
-Nu.
-Ți le scrii? – mai degrabă îl întrebam dacă are de gînd să le transcrie de la un coleg, că în cinci minute nu avea cînd să rezolve mormanu’ de exerciții.
-Nu.
-Ai de gînd să stai la oră?
-Da.
Sictirite răspunsuri, dar ăsta era el, la ora 8, după un week-end plin, mai ales că aflase că merge mai departe la ONI (Olimpiada Națională de Informatică) și cred că a dat de băut de fericire. âmi scot din geantă creionul, deschid caietu’ de mate si mă apuc să desenez.
-Băh, ai o țigară?, mă întreabă, mai mult urlîndu-mi în ureche, un coleg.
-Da’ nu tre’ sa țipi, că te aud!
-Mda, cum m-ai auzit și pauza trecută, cînd te-am întrebat același lucru?
-Ce oră avem acuma?
-Păi mai avem Info și o ștergem acasă, dar totuși ai o țigară, că nu mai rezist?
âi întind o țigară, la care el, murmurînd, îmi zice ceva de genul că mi-o dă înapoi pauza viitoare. De fiecare dată zice același lucru, dar e același lucru ca și cu lăsatu’ de fumat (-Cînd te lași și tu de fumat? – Mîine!), dar n-am ce-i face… și eu îi mai cer țigări din cînd în cînd… Mă uit în jur și observ că deja trecuseră orele de Mate de Fizică și de Romînă, ceasul arătînd ora 12… Mă uit pe foaie și văd că am desenat ceva destul de reușit, Stonehenge-ul cu doi viermi (pentru cei care jucați Worms sigur îi recunoașteți) pictați pe una din porțile de piatră.
-Măh!!! îmi urlă altu’…
-Ce ai mai făcut? Ai terminat meniu’, merge PickingObject-ul? Ai reușit să faci să meargă Gui-ul?
-Păi stai să vezi că, hmmm, ce-ai întrebat? Aaa da, PickingObject-ul încă nu merge, dar la Gui, de la 15 erori am redus la 3.
-Păi tre’ să ne grăbim, că pe 24 Aprilie avem concursu’ (pentru cei curioși e vorba de CIA), ce, vrei să facem ca anu’ trecut, tot jocu’ într-o săptămînă? Hai să ne grăbim.
-Uite, eu am mai lucrat la schițe, zic, întinzîndu-i desenu’ tocmai făcut.
-Avem nevoie și de așa ceva dar mai spre sfîrșit!
-Bine
-Vedem mîine….
Ca să înțelegeți mai bine, noi ne-am apucat să facem o continuare a serie Worms, se numește Șahul Viermilor, e în română, din păcate (pentru unii).

16 Martie
O idee genială îmi vine pentru joc, să parodiez poeziile românesti, Scrisoarea a III-a să fie în varianta scurtă (-Tu ești Mircea? -Nu!!) și la sfarșitu’ campaign-ului să pun un vierme care să îți recite o variantă schimbată a poeziei Blesteme a lui Arghezi.
Orele de școală au trecut foarte repede (stînd mai mult prin Pub’ decît prin liceu).

19 Martie
De data asta m-am trezit la timp și astfel ajung și la prima oră, profesoara nici nu remarcase data trecută că lipsisem.
-Ce ora avem după asta?
-Mate!!
-Ți-ai scris?
-Nu
-Bine… Nu mai avea sens să mai întreb, că știam ce o să îmi răspundă.
După ora de mate urmează fizică, unde mi-am adus aminte de ce e bine sa îmi întreb colegu’ de bancă dacă are de gînd să își scrie, pentru că dacă are, înseamnă că profu’ o să verifice temele.
Am primit o temă suplimentară, 36 probleme din Pătru, pentru că nu mi-am scris….

23 Martie
Scriu și eu în jurnalul ăsta din două în cinci zile (luni și vineri) că în restul săptămînii nu am timp nici să mănînc.
Azi am rîs pînă m-a durut maxilaru’. La ora de română am citit noile reglementări aduse de DOOM. Nu știu de ce, dar pe mine numele ăsta mă duce cu gîndul la jocu’ DOOM, pe care nu l-am mai jucat de 3 ani, dar revenind la carte… rîdeam în hohote ca tîmpiții după ora aia, la cît de aiurea pot fi schimbările aduse de Academie.
-Măh!! aceeași voce de zeu urlă după mine într-una din pauze…
-Am o veste bună, tocmai am terminat Gui-ul și PickingObject-ul, într-un cuvînt am terminat meniul.
-Bun!!- îmi răspunse satisfăcut..
-Să văd ce a mai făcut Horațiu cu modelele și trecem mai departe.
-Da… și vezi că și Mircea a făcut o chestie la AI, să îl întrebi, să îți explice niște chestii. Aaaa și mi-a mai venit o idee să folosim Singleton-ul ca să…
-Mako… păstrează ideea că vreau să trag și eu o gură de „aer proaspăt”.
Afară îmi aprind țigară… dar îmi aduc aminte că e pauza mare și că urmează fizica la care încă nu îmi scrisesem. Cu regret îmi arunc țigara și mă duc în clasă unde aflu cu stupoare că nu aveam nimic de făcut . Nervos că am risipit de pomană o bunătate de țigară, pun mîna pe caietul de fizică pe care îl deschid unde apuc, iau creionul colegului, că al meu nu știu pe unde e, și mă apuc să desenez.
-Măh, tu iar desenezi?, mă întrebă colegul de bancă.
-Da, pentru că m-am plictisit!
-Te înțeleg foarte bine… Măh, tu iar duhnești a țigară?
-Nu știu, vezi să nu fie de la el!! arătîndu-i înspre cel mai înrăit fumător din clasă, care tocmai trecuse pe lîngă banca noastră în drum spre tabla neștearsă, cred că era de serviciu.
-Mda bine, vezi că luni te aștept cu un set de mine de 0,7, că altfel nu-ți mai dau creionu’ (îi folosisem creionul de prea mult timp și îi consumasem multe mine pe desenele mele cu viermi).

24 Martie
De azi începe numărătoarea inversă… o lună pînă la concurs. Nu am mai dormit de trei zile și nici în seara asta nu cred că o să dorm, deși mă doare capu’ și sînt răcit bocnă… lucrez ca nebunu’, așa că pînă nu termin jocu’ nu mai scriu nimic in jurnalul ăsta. Sper ca măcar la concursu’ ăsta să merg mai departe la națională (cică speranța moare ultima, deși mulți mi-au spus că moare prima). Eu mă apuc de programat cu trei litri de cafea lîngă mine, lăsînd acest jurnal salvat undeva, prin PC, undeva, departe de ochii lumii… (Marius OCTAVIAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!