Inca de vineri, reprezentantii guvernamentali au avertizat autoritatile locale din nordul si centrul Moldovei cu privire la viiturile ce urmau a se inregistra pe riurile Suceava, Moldova, Siret si Prut. Pentru orice alfabetizat din tara asta s-au prezentat harti marcate cu diverse culori, pe zone si localitati, cu prognoze ale nivelurilor apelor si cu propuneri de masuri imediate. Rezultatul? Unul absolut mioritic. In periferia Pascaniului au fost necesare fortele de ordine pentru a-i evacua pe citiva idioti incapatinati care nu voiau sa-si paraseasca locuintele. Undeva, pe la Sucevita, curiosii veneau calare pe biciclete sau transportati in carute pentru a vedea cum se umfla apele piriurilor. In vreme ce pompierii se chinuiau sa incropeasca un dig, satenii se plimbau de-a lungul malurilor si discutau despre ce credeau ei c-ar fi mai bine de facut. Discutii si pierdere de vreme! Ma uitam la acele imagini si aveam impresia ca vad doua lumi diferite: pe de o parte autoritatile care incercau sa respecte un plan de interventie, de cealalta parte, populatia care se manifesta cu un fel de adversitate paguboasa.
Dupa ce apele s-au revarsat (conform previziunilor!), luni de dimineata am ascultat reclamatiile sinistratilor. Erau nemultumiti ca nu au fost destule paturi, ca biscuitii distribuiti erau prea uscati sau ca adaposturile improvizate in salile de sport nu prezentau confortul necesar! De asemenea, cereau socoteala autoritatilor centrale si locale pentru ca nu au curatat din timp torentii si ca nu au construit diguri si baraje. In parte, acest ultim repros este real. Ar trebui, insa, completat cu alte masuri. De exemplu, cetatenii care nu intretin curatenia pe cursurile piraielor, care nu participa la lucrarile comunitatii sa fie sanctionati conform legilor in vigoare. Condamnati merita a fi si primarii care au dat (din prostie sau din hotie!) autorizatii de constructii in preajma cursurilor de apa, pe terenuri periculoase, linga diguri si poduri etc. In urma cu citiva ani, cind Negelul a inundat zona de nord a Bacailui, se vorbea despre niste lucrari ilegale (vile particulare) care au distrus digurile acestui piriu. S-au promis masuri drastice si refacerea lucrarilor de protectie hidrologica. Ati mai auzit ceva de-atunci? Stiti vreun mahar amendat? Ati auzit de vreun dig nou? Probabil ca la urmatoarea inundatie, cind vom avea iarasi citeva sute de sinistrati, vom asculta noi promisiuni.
Intre timp, nici autoritatile, nici populatia nu se angajeaza cu seriozitate in rezolvarea acestor probleme cit timp nu ploua si nu sint probleme. Noi nu actionam, ci reactionam! Ne agitam, sintem nemultumiti, avem idei, alergam haotic fara vreun rezultat eficient, pe termen lung. N-am auzit de vreun primar care sa scoata lumea, cu lopetile, la munca pentru refacerea unor perimetre de protectie. N-am auzit nici de demolarea vreunei case ridicate in zone de pericol hidrologic. In schimb am vazut (acum si in anii precedenti) oameni care nu respecta avertizarile, care mereu uita actele si principalele valori in casele luate de ape, care asteapta hrana, haine, bani si materiale de constructii de la Guvern, care nu au auzit de asigurari, de solidaritate comunitara, de organizare si responsabilitate locala. Nenorocirile se repeta an de an, insa harababura mioritica ramine la fel. Dupa ce apele trec, guvernantii fac sedinte, propun strategii (care nu vor fi materializate vreodata), cauta vinovati pe planeta Marte si asteapta alegerile viitoare. Este un fel de inconstienta generala in care ne complacem cu totii, ca natie…
Lasă un răspuns