LIVADA DE PE… ASFALT

Eugen VERMAN

Există un perimetru, destul de mic, în piața cea mare a urbei noastre, în care se vînd puieți de pomi fructiferi. Asta se întîmplă în fiecare primăvară la această vreme, de cîțiva ani. Cei care fac acest comerț sînt, de regulă, pomicultori cu experiență, ori mai tineri, dar tot cu experiență. Dintre aceștia din urmă e și bărbatul acesta solid și tînăr, din Plopana. Cu nu prea mulți ani în urmă ajungeam la Plopana foarte des. Chiar și cînd aveam treabă la Lipova – căci, ca să ajungi la Lipova, dinspre Bacău, intri mai întîi în Plopana -, deci chiar și atunci tot mă opream pe la primărie sau la amicul meu, inginerul Gheorghe Andrieș, acum, din cîte mi se spune, primar al Plopanei, specialist de marcă, om foarte muncitor șI ambițios… Cum sînt ani de cînd n-am mai ajuns pe aceste meleaguri, cunoscute mai ales datorită întinselor și bogatelor livezi de mere ori pere ori cireșe, m-am bucurat nespus cînd tînărul venit cu puieți să-i vîndă mi-a zis că-i din Plopana și – lucru ce m-a bucurat foarte mult – e chiar asociat cu inginerul Andrieș. „Oameni extraordinari domnul inginer Andrieș și domnul inginer Nistor și alții din comuna noastră”, așa mi-a spus tînărul acesta despre niște oameni apropiați mie și lucrul acesta mi-a încălzit, într-un fel, inima. Bărbatul și soția sa vin destul de des, în această perioadă a anului, la Bacău. Soiurile de pomi fructiferi sînt performante, iar puieții sînt produși în pepiniera personală, nu-s „cumpărați dintr-un loc și vînduți în altul”, cum a ținut să precizeze el. Adică îs munciți de acești oameni, iar munca respectivă nu-i deloc simplă. Pe etichete sînt înscrise soiurile – Idared, Ionathan, Bot de iepure, Cireș – „negre de Bistrița”, pere de toamnă, pînă și puieți de măcriș au adus. Dacă se cumpără ? Așa și așa!… Și totuși, sînt și oameni care vor să-și înobileze curtea cu astfel de pomi fructiferi. Și faptul e cu atît mai salutar cu cît mari bazine pomicole din județ nu mai există, fiind distruse. Mă gîndesc la livezile acelea mari, performante, de la Oituz sau Godovana sau Răcătău etc. etc. Păcat, mare păcat! âmi zic, tot în gînd, că așa a fost să fie… Măcar acum, dacă golurile acelea imense, ca niște răni uriașe, ar fi plantate, ce bine ar fi! Numai că un hectar de livadă costă sume uriașe, iar muritorul de rînd de la Bogdănești ori Oituz ori Godovana n-are atît de mulți bani. Cei care cumpără pleacă acasă cu cîțiva puieți. E bine și așa, e bine că, uite, există oameni ca cei din Plopana, cum e bărbatul acela tînăr de care vă spuneam, sau inginerii Andrieș și Nistor, pentru care pomicultura e nu numai o profesie, ci și o pasiune. Dar și o afacere care ar merita mai multe satisfacții…cum, dacă golurile acelea imense, ca niște răni u

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!