LA VOIA ÂNTâMPLĂRII

Eugen VERMAN

Am întîlnit, zilele trecute, doi copii care mi-au dat de gîndit. De fapt, nu e prima dată cînd întîlnesc astfel de cazuri. Din nefericire, la noi, copiii – în numeroase cazuri – au devenit, de departe, susținători ai unor familii mai mult sau mai puțin decrepite, destrămate sau, pur și simplu, sărmane. Florin – copil de nouă ani și jumătate, după cum mi-a spus – era prin dreptul Teatrului, adică în plin centrul Bacăului. Cît un degetar – vorba unui fost coleg -, îmbrăcat cu niște hăinuțe ponosite și încălțat cu ghete roase și sparte, Florin trebuia să fie, de fapt, la ora aceea – era spre ora prînzului – la școală. Dar la școală nu mai merge de astă iarnă, iar școala lui e în Buhuși. Căci Florin locuiește în orașul amintit, pe strada Tudor Vladimirescu, nu mi-a mai zis dacă la bloc sau într-o casă cu ogradă, iar la Bacău a venit – îl citez – „ca să fac bani”. Am devenit atent – după ce, desigur, i-am strecurat în mînă o bancnotă. Cum „ca să faci bani?”, l-am întrebat. Să cerșești, adică…? A coborît privirea. Nu mi-a răspuns. Se vede, îi era rușine. Am insistat, și mi s-a destăinuit: mai are cinci frați acasă. El e cel mai mic, n-are tată, iar mama e bolnavă. El pleacă dimineața, se urcă în tren și așa ajunge la Bacău. Controlorul nu-i zice nimic. E și el tată de copii. în Bacău oamenii „sînt mai bogați, mai darnici”, e constatarea lui și, drept urmare, seara ajunge acasă cu mulți bani… La școală nu vrea să mai meargă. E mai bine așa. Vede el ce face…
în piața centrală a orașului, un băiat – să aibă zece ani – are ocupate amîndouă mîinile cu linguri de lemn. Un braț de linguri. Mai mari și mai mici. Uite un tînăr comerciant, îmi zic, dar fără nici o satisfacție. Băiatul – Vasilică – e din Buhoci, părinții lui meșteresc linguri din lemn, el vinde în colțul acesta de piață, iar fratele mai mare, în partea cealaltă. Fratele mai mare e elev în clasa a șaptea, el e într-a patra. Dar nu mai merg la școlă. Cel puțin în aceste zile. âl privesc – e bicisnic și îmbrăcat foarte subțire, deși astăzi e destul de răcoare la această oră de dimineață. Cere un leu pe lingură. A vîndut, de-acum, vreo trei sau patru, dar are cel puțin vreo douăzeci de vînzare…
în alte țări, copiii de vîrsta celor doi nu pot pleca de acasă decît însoțiți de părinți sau de alte persoane majore. în Canada, de exemplu, copiii sub doisprezece ani nu au voie singuri pe stradă. La noi, copiii pot pleca de acasă și umbla nestingheriți pe străzi
expunîndu-se unor pericole evidente – accidente de mașină, răpiri etc. Nimeni nu-i întreabă ce-i cu ei, ai cui sînt, de ce umblă hai-hui pe străzi cînd, normal, ar trebui să fie la școală!… într-o lume tot mai imorală, o lege care să interzică o astfel de stare de fapt ar fi necesară și în țara noastră.i nu pot pleca de acasă decît însoțiți de părinți sau de alte persoane majore. în Canada, d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!