Dacă e prea mult text, acesta poate fi rezervă!!!!!!!!!!!!

Agora

în căutarea normalității

• debusolarea unui popor din normalitatea lui firească

în evoluția istorică a unei societăți au existat, și vor exista, perioade faste care stimulează progresul, dezvoltarea, dar și sinuozități care-i frînează sau chiar îi întrerupe afirmarea normală.
Societatea românească nu a fost – și nu este scutită – de astfel de fenomene. Mileniile și secolele de istorie au confruntat-o cu de toate. Unele stări de lucruri au fost produse de cauze interne (eterogenitatea populației, diversitatea formelor naturale de relief, disputele dintre băștinași și alogeni, diferențierile social-economice, mentalități diferențiate etc.); altele, generate de factori externi (migrațiunile succesive ale unor populații, prezența unor puteri hrăpărețe în vecinătate: șleahtnicii polonezi – în nord, hanatele tătărești – în est, grofii maghiari – în vest, țaratele și cnezatele slave – în est și sud, regate, principate și imperii otomane, rusești, habsburgice), care – toate la un loc și fiecare în parte – s-au interconectat cu autohtonii, exercitînd cînd influențe benefice, cînd – și de cele mai multe ori – influențe dăunătoare. Acestea au fost caracteristicile evoluției perioadelor istorice antică, medievală și modernă de început -, pentru ca secolele XIX și XX să prefigureze conturarea unei anumite stabilități. Momentele: 1784, 1821, 1848, 1859, 1877 și 1918 au constituit încercări de găsire a echilibrului, ale normalității firești. Acum 130 de ani, în zilele de 9 și 10 mai 1877, Mihail Kogălniceanu – ministrul de externe al României – a răspuns cu fermitate interpelării deputatului liberal de Vrancea – Nicolae Fleva: „Suntem independenți – suntem națiune de sine stătătoare”. 9 Mai proclamat și 10 Mai promulgat au suscitat contradicții istoriografice, controverse cărora istoriografia comunistă le-a pus punct, apreciind valabilă doar ziua de 9 mai și denigrînd ziua de 10 mai. Proclamarea era socotită superioară promulgării și prin faptul că la 9 mai 1945 se sărbătorește victoria Coaliției Antifasciste asupra Germaniei hitleriste, ceea ce pentru România avea o semnificație minoră: pretinsa eliberare de către sovietici – în fapt, introducerea regimului de ocupație prin înlăturarea unor armate colaboratoare – armata germană. Tot la 9 Mai, dar în 1950, după avansarea propunerilor încă din luna martie, la Roma, de către ministrul de externe francez Robert Schuman – lua ființă Comunitatea Cărbunelui și Oțelului – Piața Comună Europeană, ceea ce a semnificat, în fapt, actul de naștere al Uniunii Europene. Așadar, 9 mai a cam căzut în derizoriu și trebuia respectat adevărul istoric – 10 mai – care s-a și sărbătorit timp de 70 de ani, ca zi națională.
Integrarea noastră în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007, nu va afecta caracterul național, așa cum afirma, recent, președintele Jose Manuel Barroso: „România trebuie să se adapteze treptat condițiilor europene, dar și Europa va trebui să se adapteze condițiilor României”.
Regalitatea instituită în 1881 sub influența elitei politice românești (Kogălniceanu, Brătienii, Rosetteștii, Goleștii, Marghilomanii, Iorghiștii, Titulescienii, cărora li s-au alăturat mai tîrziu – în 1918 – mințile luminate ale translvănenilor, bănățenilor, basarabenilor, bucovinenilor) a reprezentat pentru perioada de atunci – a dezvoltării României, epoca de modernizare reală de europenizare, de progres și civilizație autentice. Și, atunci, formularea întrebării, de fapt retorice: de ce acea formă monarhică a fost înlăturată prin forță externă (sovietică) și înlocuită cu totalitarismul comunist? O imixtiune frauduloasă pe care nici turcii, nici habsburgii nu o cutezaseră într-o asemenea manieră. Nu numai că ni s-a impus schimbarea regalității (la 30 decembrie 1947), care timp de 81 de ani modernizase și schimbase România, înlocuind-o cu Republica, dar întreg sistemul de valori a fost debusolat și normalitatea aplatizată timp de 50 de ani. Acum sîntem Republică. Dar nu știm ce fel de Republică: prezidențială, parlamentară, semiprezidențială!? Or, state monarhice precum Anglia, Spania, Belgia, Olanda, Norvegia etc. – și-au urmat cursul evoluției stabile și s-au aflat, și se află în continuare – în plină ascensiune.
Cine a fost consultat, în urmă cu 59 de ani, care să ne fie forma de guvernămînt în România? Și dacă, formal, o astfel de consultare s-ar fi făcut în condițiile unui regim militar sovietic de ocupație, ce valoare ar fi avut votul unui astfel de electorat? Totul a fost impus prin forță de către N.K.V.D. (securitatea sovietică) și cu obediență flagrantă din partea pseudo-conducătorilor comuniști români. Sechelele morbide ale acelui sistem, din păcate, încă se mai păstrează în mințile multora dintre noi.
Și iată-ne în pragul a nu știu cîtor referendumuri pentru a ne regăsi echilibrul și normalitatea pe care le-am avut și nu am fost capabili să le păstrăm. Ba, mai mult, unii dintre noi, printre care se poate număra și semnatarul rîndurilor de față, am alimentat și susținut răul păgubos, din varii motive, mai mult sau mai puțin plauzibile. Necazul este și mai mare, în sensul că nici potențialii capacitați – intelectualitatea – în primul rînd – nu dovedește puterea, înțelepciunea și tăria reinstalării normalității. Cum se explică faptul că mulți dintre noi, în cazul suspendării președinteluiBăsescu – l-ar dori pe Gigi Becali? Nu se adeverește, atunci, paradigma că liderii-conducători reflectă întocmai gîndirea electoratului? Un electorat debusolat, sigur că da. Ne vom trezi, oare, cum am făcut-o și în alte rînduri? Poate că da, dar s-ar putea ca pentru unii dintre noi să fie prea tîrziu. Apelurile la conștientizare politică trebuie făcute cu mai multă persuasiune, cu insistență pentru a ieși cît mai curînd din marasmul în care ne găsim. (Prof. dr. Jean CIUTĂ)i și prin faptul că la 9 mai 1945 se sărbătorește victoria Coaliției Antifasciste a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!