Ascensiuni duhovnicești

Purtătorul de biruință

* Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință
* Martiriul Sf. Gheorghe * Edictele lui Dioclețian
* Evlavia lui Ștefan cel Mare pentru Sf. Gheorghe

La data de 23 aprilie, în calendarul ortodox este trecută sărbătoarea Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Mucenicii sau martirii sunt „eroii suferinței creștine”; ei au căzut victime persecuțiilor declanșate împotriva învățăturii Mîntuitorului Iisus Hristos și a Biseicii Sale. De la împăratul roman Nero (54 – 68) și pînă la împăratul Dioclețian (^ 305) s-a desfășurat cea mai cruntă persecuție împotriva creștinilor. în acestă perioadă de persecuție de sub Dioclețian a trăit și a pătimit moarte martirică Sfîntul Gheorghe, purtătorul de biruință.
„Viețile sfinților” pe luna aprilie istorisesc că Sfîntul Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, în orașul Capadocia din Asia Mică. Părinții săi erau demnitari imperiali și au dat o educație aleasă fiului lor, Gheorghe. „Gheorghikos”, în limba greacă, înseamnă: lucrător al pămîntului, agricultor, legat de glie, țăran. Tot părinții l-au determinat pe fiul lor să urmeze cariera militară și, datorită calităților sale, Gheorghe ajunge general în armata romană și chiar om de încredere al familiei imperiale. Căpătase o cultură vastă, cunoscînd curentele filozofice ale epocii. De asemenea, era la curent cu problemele Imperiului Roman. Ajuns la vîrsta de 30 de ani, era considerat unul dintre cei mai mari generali ai armatei romane, bucurîndu-se de toare onorurile militare. în același timp, era o persoană morală deosebită, fiind atras de credința creștină. Se spune că Gheorghe simțea o emoție sfîntă atunci cînd ajungea la Ierusalim, acolo unde se jertfise și înviase Mîntuitorul lumii. Nu îl mai mulțumea religia păgînă cu mulțime de oracole și de „credințe misterioase”.
în aceste împrejurări, împăratul Dioclețian, nemulțumit că Biserica lui Hristos se consolida, a dat trei edicte împotriva creștinilor. Primul edict a fost dat la 25 februarie 303, în urma căruia a suferit mult biserica din Nicomidia. Creștinii erau obligați să apostazieze, adică să renunțe la credința în Hristos. Al doilea edict avea ca obiectiv prinderea slujitorilor lui Hristos și torturarea lor. âmpăratul trebuia să fie recunoscut drept zeu – „sol invictus” (soarele invincibil). Al treilea ordin cerea uciderea celor ce nu aduceau jertfe idolilor și zeilor recunoscuți de Dioclețian.
în primăvara anului 304, în luna martie, Dioclețian și-a aniversat 20 de ani de conducere a Imperiului. în toiul serbărilor păgînești, împăratul a ordonat să fie adus un grup de creștini și să fie uciși în fața lui dacă nu vor aduce jertfă pentru el ca zeu. Desigur, creștinii au refuzat, iar în apărarea lor a intervenit Gheorghe, care a mărturisit: „Și eu sînt creștin, pe tine te respect împărate, dar sufletul meu este al Aceluia care este Calea, Adevărul și Viața” (Ioan14, 6) adică Hristos, âmpăratul cerului și al pămîntului. După ce a fost supus la nenumărate torturi, Sfîntului Gheorghe i s-a tăiat capul în ziua de 23 aprilie 304, la Roma. Impresionată de chinurile și suferințele sfîntului, împărăteasa Priscia s-a botezat, primind numele de Alexandra. Trupul Sfîntului a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, dar creștinii l-au ridicat de acolo și l-au dus în Capadocia. Sfintele sale moaște s-au dovedit vindecătoare, făcătoare de minuni.
Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, simbol al curajului și cutezanței creștine, este serbat în toată lumea creștină. Țări precum Anglia (Marea Britanie) și Georgia îl cinstesc ca simboluri naționale. La fel, în țara noastră Sfîntul Gheorghe se bucură de o prețuire deosebită. Moaște din trupul său au fost aduse la Mănăstirea Ciolanu (Buzău).
Binecredincioul voievod Ștefan cel Mare, canonizat sfînt, a avut o afecțiune deosebită pentru Sfîntul Gheorghe. âi purta icoana pe platoșă, i-a zidit biserici. Astfel, mai mult de jumătate din cele 47 de biserici zidite de Ștefan, Domnul Moldovei, au hramul Sfîntul și Marele Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință. Icoana Sfîntului Gheorghe era atașată pe steagurile armatei ștefaniene. Două din asemenea steaguri s-au găsit la Sfîntul Munte Athos (Zografu), dintre care unul se află la muzeul Sf. Mănăstiri Putna.
Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe se bucură de o mare venerare în întrega lume creștină. Orașe, localități din România îl au ocrotitor și mulți creștini îi poartă numele. Astăzi este prilej de mare bucurie pentru credincioșii băcăuani, deoarece are loc și slujbă arhierească oficiată de Prea Sfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul la biserica cu hramul Sf. Gheorghe. Așadar, să-l rugăm pe mărturisitorul lui Hristos să ne întărească în credință și în împlinirea sfintelor învățături ale Domnului nostru Iisus Hristos. „Desăvîrșit fiind de la Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit adevăratei credințe, spicele faptelor bune adunîndu-ți, ai semănat cu lacrimi și acum cu veselie secerii, chinuit fiind ai ajuns fericit în Hristos și ajuți pe toți cei ce te roagă să-și ispășească greșelile… Sfinte Mare Mucenic Gheorghe, purtătorule de biruință!” (pr.prof.dr. Constantin LEONTE) vastă, cunoscînd curentele filozofice ale epocii. De asemenea, era la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!