Cine conduce România?

Cătălin ONOFREI

Politrucul Iliescu a ajuns la al cincilea mandat

De cîteva zile, noul președinte (interimar) al României a devenit Nicolae Văcăroiu. Dar este președintele Senatului cel mai puternic om al momentului? Să fie el cel care conduce România? Figură jalnică a guvernării 1992-1996, cînd PDSR (actualul PSD) a nenorocit un întreg popor, prim-ministrul Văcăroiu s-a dovedit însă un docil instrument în mîna politrucului Ion Iliescu.
Acel al doilea mandat al lui Iliescu (sau al treilea?) a reprezentat momentul veritabilei restaurații a comuniștilor, care au preluat toate frîiele societății românești. Atunci s-au dat marile tunuri economice, s-au creat uriașele averi ilicite, s-a născut ceea ce numim, de regulă, „sistemul“. Un sistem corupt pînă în măduvă oaselor, în care regulile le făceau doar „tovarășii“ transformați, peste noapte, în „domni“ de mucava.
Promițînd muncitorilor că nu-și vor pierde locurile de muncă, chiriașilor că vor rămîne în casele naționalizate și tuturor românilor un trai ca în Suedia, Iliescu a păcălit ani de zile o țară întreagă. Totuși, pînă la urmă, rezultatele catastrofale ale guvernării pesediste, coroborate cu îmbogățirea nerușinată a liderilor politici, au condus, în 1996, la victoria în alegeri a CDR. Entuziasmul anti-comuniștilor nu a ținut însă prea mult. După doar doi ani de guvernare, a devenit clar că președintele Emil Constantinescu, ca și ceilalți incompetenți din jurul său, nu are nici o șansă în lupta cu pesediștii. Și, din nou, în 2000, pentru a treia oară (sau pentru a patra?) ne-am procopsit cu Ion Iliescu.
Cine a crezut că acela va fi ultimul mandat al lui Iliescu s-a înșelat amarnic. Chiar și după ce Mircea Geoană i-a luat gîtul „Bunicuței“ la Congresul PSD din 2005 (după victoria lui Băsescu la prezidențialele din 2004), instalîndu-se în fruntea partidului, Iliescu a rămas la pîndă. Destul de repede, s-a văzut că „Prostănacul“ Geoană (apelativ folosit chiar de către Iliescu) nu se pricepe la nimic, iar partidul său scade rapid în sondaje. Și iar a apărut Iliescu – de data aceasta doar în fruntea PSD, ca președinte onorific. în realitate, din acel moment, adevăratul conducător al pesediștilor a redevenit Ion Iliescu.
Revenirea a avut loc la momentul oportun. Dosarul mineriadelor, în care Iliescu joacă principalul rol negativ, mergea în direcția condamnării fostului președinte. Era prea mult pentru cineva care și-a lăsat amprenta nefastă bine marcată asupra României postdecembriste. Apoi, contextul era, de asemenea, favorabil. îngroziți de posibilitatea de a fi dați pe mîna justiției pentru toate mișmașurile din ultimii 17 ani, „tovarășii“ s-au mobilizat în jurul lui Iliescu. Profitînd de duplicitatea nativă a conservatorilor și de trădarea liberalilor, PSD a preluat controlul Parlamentului. A urmat suspendarea lui Traian Băsescu și un nou mandat pentru Iliescu, de data aceasta din umbră.
Ceea ce miră cel mai tare în toată această luptă politică la care asistăm în ultimul timp este solidaritatea unor tabere altădată antagonice. Avem laolaltă, în frontul anti-Băsescu, pesediști și liberali, Iliescu și Sorin Roșca Stănescu, Voiculescu și Vântu, ziariști și oligarhi, magistrați și infractori etc. etc. Ce-i unește pe toți acești indivizi? Nu poate exista decît un singur răspuns: frica. Pentru prima dată, „sistemul“ a fost pus în pericol. âmpotriva lui Traian Băsescu nu a reacționat doar un partid, ci România lui Iliescu. Așa cum a fost construită ea în ultimii 17 ani, pe formula unei „democrații originale“, care a permis păstrarea activiștilor și securiștilor în fruntea țării. Se va dovedi România lui Iliescu mai tare decît România europeană?
Patron, dar și victimă a camarilei pe care a creat-o în atîția ani de tranziție, Ion Iliescu își joacă astăzi ultima carte. Dacă pierde, nu ar fi exclus să-și termine cariera politică în pușcărie, vinovat, printre atîtea altele, de tragediile comise de mineri în anii ‘90. De va cîștiga, vom pierde noi, afundîndu-ne într-o altă tranziție. De data asta, spre nicăieri. ternic om al momentul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!