Clipa supremă a adevărului

Mihai BUZNEA

Despre eroi s-a spus totul și încă s-a spus prea puțin. Ei sînt percepuți ca apa dintr-o fîntînă ce izvorăște continuu și din care ne adăpăm cu nesaț, fără a seca vreodată. Pentru că pilda lor, sacrificiul lor sînt veșnice și, pe măsura trecerii timpului, tot mai înălțătoare și încărcate de semnificații.
Astăzi, de ânălțarea Domnului, simbol al triumfului vieții asupra morții, comemorăm și Ziua Eroilor Neamului, aducîndu-ne omagiul veșniciei. „Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unei și aceleiași substanțe: adevărul” – spunea Eminescu. Și avea o profundă dreptate. Spiritul de sacrificiu este clipa supremă a adevărului, cînd îți dăruiește altuia, celui/celor ce va să vină, tot ce-ți este mai de preț: viața, dragostea sublimă.
Istoria românilor este prea darnică în astfel de pilde și de mărturii. Din nefericire. Sau, poate, dintr-o prea generoasă fericire! Prea mult ne-a costat spre a fi, astăzi, ceea ce suntem. De la începutul mileniului creștinătății, din urmă cu peste două mii de ani, cu războaiele daco-romane și sinteza etnogeneză produsă de acestea, pînă la revoluția din decembrie ’89. Cu un popor-erou colectiv adeseori înfrînt de vicisitudinile vremilor, dar niciodată supus. Cu nume legendare în panoplia sa de figuri ilustre: Decebal, Mircea cel Bătrîn, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu. Cu martirii de pe redutele Plevnei, Griviței și Smîrdanului, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, sau cei de la Cotul Donului, din Crimeea ori Munții Tatra. De la Timișoara, Cluj, Sibiu ori din Capitală. Pentru toți, ca o aureolă, veghează mormîntul Eroului Necunoscut și Arcul de Triumf pe sub ale cărui bolți s-au perindat, cu anii, ostașii noștri victorioși.
La rîndu-i, întregul nostru județ este presărat cu cimitirele și osemintele celor ce s-au jertfit pentru patria-mamă. Monumentele comemorative înălțate la Ghimeș-Palanca, Oituz, Măgura Ocnei, Cireșoaia, în fiecare dintre comunele băcăuane reprezintă tot atîtea jaloane ale unor treceri triumfale spre gloria nepieritoare. Și toți morții noștri, știuți ori neștiuți, dar niciodată uitați, își dorm somnul de veci sub privegherea înălțătoarelor slove săpate în granitul de pe frontispiciul mausoleului eroilor de la Mărășești: „Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut suprema datorie…”.
Este prilejul să ne întrebăm și noi: ce-am făcut, ce facem pentru a avea dreptul moral să spunem același lucru? Timpul nu așteaptă, nu iartă, nu permite niciunuia să se eschiveze de la această judecată a conștiinței: cu ce contribui la prea-mărirea nației tale? Sau ne mulțumim cu ceea ce ne-au lăsat înaintașii!…mnul de veci sub privegherea înălțătoarelor slove săpate î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!