Istorii cu zîmbete

„Malagambiștii” la Bacău

Eugen ȘENDREA

… Să ne reamintim: 1942, România e în plin război. încruntat, citind la repezeală un vraf de hîrtii, stă Ion Antonescu, șeful statului. Pocnind din călcîie, se prezintă și salută colonelul Elefterescu:
– Ce e cu „malagambiștii” ăștia, măi Elefterescule?
– Nu știu, domnule general, dar mă voi interesa!
– Mi s-a comunicat că a devenit un adevărat fenomen în capitală. Uite ce scrie aici: „Tinerii poartă părul creț cu cărare pe mijloc, iar cele două bucle stau vîlvoi, deci neglijent. Tăietura de la spate trebuie să fie perfect dreaptă, relizată cu tehnică «Gică Vapor». Pantalonii cu patru pense, ascuțiți la gleznă și cu manșetă sînt purtați în așa fel încît să se vadă ciorapii de lînă fină, vărgați, sau în culori tari, galben, maro și roșu. Pantofii erau din antilopă și trebuiau să scîrție cînd mergi și cu talpă foarte groasă. Sacoul îl au în carouri mari, iar pălăria e cu boruri late și panglică foarte îngustă. Cămașa și ea obligatoriu de culoare uni, cravată cu nodul mic, mic, lungă pînă peste curea!” Să-mi dai date exacte!
La cîteva zile, colonelul raporta:
– Domnule general, cred că este o sectă religioasă…! Șeful ei este Sergiu Malagamba, sau Serghei, născut la 6 februarie 1913, la Chișinău. A urmat „Conservatorul” la București, avîndu-l profesor pe Alfred Mendelsohn. E baterist din 1937 și a cîntat în diferite formații…
Presa se aruncă asupra lui. Gazeta „Rapid” îi critică, pe el și pe „malagambiști”, considerînd că sfidează lumea, în timp ce floarea tineretului cade pe cîmpul de luptă…
– Da, e clar! Trimite-l în lagărul de la Tg. Jiu sub acuzația „șef de sectă religioasă periculoasă siguranței statului”!
Sergiu Malagamba, nevinovat, intră în pușcărie. Ba, chiar la un regim sever, lîngă comuniști!
Elevii fac marș de protest pe Calea Victoriei. Noroc că soția, Tanța, aleargă la mai-marii zilelor, salvîndu-l. Totuși, făcuse două luni de zile. Ieșind din pușcărie, Sergiu Malagamba este angajat ca baterist la orchestra Teatrului „Gioconda”, la Teatrul „Elly Roman”, „Ateneul Român”, „Teatrul de Estradă”, „Orchestra Simfonică a Cinematografiei”, dirijor la „Tănase” și sfîrșește ca profesor de percuție la Școala Populară de Arte. A efectuat turnee în Polonia, R.D. Germană, U.R.S.S., Egipt, Italia. Compune: „Azi e mai frumos ca ieri”, „De ziua ta”, „Perechea mea ești tu”, „âți mulțumesc, dragul meu” etc., devenind și membru al Uniunii Compozitorilor.
…Dar, iată-l pe Malagamba la Bacău. Era prin anii ’60. Vestea i-a cuprins imediat pe toți tinerii băcăuani, dar și pe curioși. înainte de concert, Sergiu Malagamba și membrii orchestrei sale au făcut o plimbare prin centrul orașului, mai precis de la „Parcul Trandafirilor” pînă la „Policlinica veche”. S-a mers pe mijlocul străzii, pe atunci circulația rutieră era aproape zero. Doar cîteva trăsuri, cîte o motocicletă și vreo „Pobedă”. Firește, lumea s-a luat după el, formînd un întreg alai. Concertul, un adevărat succes, a fost la „Teatrul de Vară” (locul unde este fîntîna arteziană veche). Dar, stați pe loc! A doua zi, toată tinerimea băcăuană purta haine colorate, date cu mult peste umeri, cravate țipătoare și pantofi cu talpă groasă. „Malagambiștii” treziseră Bacăul la viață! începea era chitarelor electrice, a mini-jupei, a rockului și twistului…
La doar 60 de ani, în ziua de 15 aprilie 1978, în București, tobele lui Malagamba au încetat pentru totdeauna să mai bată. Rămînea în urma lui un fenomen: „Malagambismul”.ăsuri, cîte o motocicletă și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!