Recurs la istorie

… O țară roditoare și înfloritoare

Corneliu CRISTEA

… „Ștefan, Ștefan/ Domn cel mare” – cinci veacuri și jumătate de la urcarea pe tronul Moldovei și 15 ani de la canonizare. Preluînd domnia într-un moment de grea cumpănă pentru țară și popor, voievodul Ștefan și-a dat curînd seama de incapacitatea unei părți din marea boierime de a-i opri pe jefuitorii tătari și turci, aceasta declarînd că „a ne apăra nu este cu putință nicidecum”, de aceea lupta pentru neatîrnarea țării a însemnat firul călăuzitor al întregii politici pe care a inițiat-o și a dezvoltat-o voievodul Ștefan. Dar pentru aceasta au fost necesare pe plan intern o serie de reforme care să ducă spre ce avea să fie principala sa realizare – centralizarea statului feudal cu garantarea reușitei de scoatere a țării din situația de a fi tributară turcilor.
Țara trebuia gospodărită, așa că s-au trimis iertări voievodale celor plecați în pribegie, aceștia au fost stimulați pentru a practica o agricultură prosperă prin atribuirea de moșii, vii, mori, prisăci, păduri, iazuri etc.; pentru un comerț înfloritor, încît peste un oarecare timp constatările arătau că „Țara este roditoare și foarte plăcută și bine așezată, îmbelșugată în animale și poame…”. S-a încurajat dezvoltarea meșteșugurilor, cu accente pe sporirea capacității de înarmare a oștirii (de exemplu, regele Ungariei a trebuit să treacă la măsuri speciale pentru a se apăra de concurența meșteșugarilor moldoveni).
Gîndirea voievodului Ștefan apare și în politica socială; renunțînd treptat la serviciile marii boierimi care veghea la interesele ei particulare, autoritatea domnească urmărea aspectele generale și sporirea rezistenței prin crearea unei boierimi militare pe măsură ce aceasta se distingea în lupte, fenomen care a condus la atributele certe ale „războiului popular” prin sprijinirea pe noi forțe nestimulate pînă atunci, timpul confirmînd că alianța cu acestea reprezintă singura soluție aptă în realizarea scopurilor sale politice, iar redistribuirea făcîndu-se prin cumpărarea de către domnie, de la marii boieri, a unor sate și moșii și alipirea acestora la ocoalele, tîrgurile și cetățile domnești la care voievodul va găsi sprijinul necesar.
Ecoul transformărilor care au condus la puterea singură să explice victoriile pe cîmpurile de bătălie, vitejia și dragostea de țară ale ostașului moldovean se regăsesc și în spusele unui nobil polon în Dieta de la Cracovia: „în țara lor aproape că nu este nobilime; toți sunt deopotrivă și au obicei așa, că acel care astăzi paște caprele va putea mîine să ajungă boier mare sau chiar domn”. (Va urma) este cu putință nicide

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!