„mowg2” – Copilul se pregătește să deslușească tainele Abecedarului

Mowgli, copilul pădurii, merge la școală
• în urmă cu fix doi ani, un copil de numai patru anișori ținea prima pagină a ziarelor n el a supraviețuit, în mod miraculos, o săptămînă într-o pădure din comuna băcăuană Bîrsănești n numele lui este Ionuț Căpraru n copilul a împlinit luna trecută șase ani și se pregătește să meargă, la toamnă, la școală n educatoarea îl descrie ca pe un copil normal, dar care se apropie foarte greu de cei din jur

8 iunie 2005

O zi normală de vară. Un cioban îl ia pe Ionuț cu el pe deal. Copilul adoarme, doborît de oboseală, iar ciobanul se duce să-și caute oile. Cînd se întoarce, băiatul de numai patru ani dispăruse. începea calvarul familiei Căpraru. în prima noapte, copilul a fost căutat prin sat, iar a doua zi a fost înștiințată poliția. Sute de jandarmi sînt aduși să scotocească pădurile. în acest timp, principalul suspect devine ciobanul de 21 de ani, care a fost acuzat că l-ar fi violat și ucis pe copil. Și el recunoaște acest lucru, după ce ar fi fost bătut, după cum susține mama sa, Maricica Huțanu. Familia copilului se pregătește de înmormînatre. în timp ce ciobanul se chinuia să arate anchetatorilor locul unde l-ar fi îngropat pe băiat, copilului i se face sicriu și cruce. După opt zile, însă, cînd toată lumea își pierduse orice speranță, băiatul este găsit de niște pădurari.

6 iunie 2007

Dacia noastră ia curajos în piept drumul dintre Bîrsănești și Brătești. Pe tatăl lui Ionuț îl găsim în poartă. Fuma o țigară. „Ați venit pentru Ionuț, așa-i…” Nu e o întrebare, doar o constatare. „Pe 14 aprilie, băiatul a făcut patru ani, iar pe 8 iunie s-a pierdut” – povestește Gheorghe Căpraru. „S-a pierdut într-o miercuri, și în cealaltă miercuri abia l-am găsit. Mulțumesc lui Dumnezeu că e sănătos și nu tresare din somn! La toamnă o să meargă la școală. Acum, după ce a fost băgat atîta în seamă, e puțin mai obraznic, că toate ziarele și televiziunile au fost aici”. Bărbatul povestește că băiatul s-a pierdut într-o prăpastie din care nu a știut cum să iasă. „A găsit o baltă din care a băut apă și noaptea dormea în buruieni, se învelea cu brusturi. Dacă ciobanul spunea din prima adevărul, îl găseam mai repede, dar a spus tot timpul numai minciuni”.

„Nu mai vreau în pădure”

Pe Ionuț îl găsim la grădinița din sat. Mergem însoțiți de tatăl său și cerem voie „doamnei” să stăm de vorbă cu băiatul. Copilul are niște ochi mari cu care ne privește, pe ascuns, pe sub sprîncene. E atent în permanență, gata să sară de pe scaun. Are privirea unui animal de pradă. „Eu nu m-am speriat atunci, în alea opt zile”, zice el. Mai multe nu vrea să spună. Că nu-și amintește. Nu insistăm, și-l întrebăm ce vrea să se facă „cînd va fi mare”. „Polițist”, spune el. „De ce?” „De aia!”. E bucuros că la toamnă merge la școală, că o să scrie litere. A fost și cu doamna educatoare în vizită la copiii mai mari. „Nu mai vreau să merg în pădure”, spune el brusc. „Mi-e frică”.

Singur pe drum

Educatoarea Cristina Maria Ionașcu spune că Ionuț e genul de copil curajos, care nu pare inhibat și nici timid. în schimb, are porniri de sălbăticiune. Se izolează și foarte rar e afectuos cu cineva. „Are doi-trei colegi preferați, în rest ignoră pe toată lumea”, spune educatoarea. Un tratament psihologic? „Cred că s-ar impune cu siguranță”, consideră ea. Copii se încolonează pe două rînduri să plece spre casă. După ce ies din curtea grădiniței, Ionuț rămîne în urmă. âi lasă pe ceilalți să-l depășească, mai stă de vorbă puțin cu noi, apoi pornește singur, pe ulița pustie, spre casa din deal. Merge încet, cu simțurile mereu la pîndă, adulmecînd, parcă, un pericol ce poate să apară de nicăieri. (Răzvan BIBIRE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!