Miezul și esența

Unul face, altul trage!…

Mihai BUZNEA

Justiția e oarbă, iar „iubirea justiției nu este, la majoritatea oamenilor, decît teama de a suferi injustiția”. De aceste eterne adevăruri avea să se convingă, din postura de victimă a unei crase erori judiciare, și un om de afaceri român, arestat și anchetat pe nedrept, scos mai apoi nevinovat de alte instanțe. Finalul: statul va trebui să îi plăteasacă acestuia o „bagatelă” de compensații bănești în valoare de circa două milioane de euro drept daune materiale și morale. Iată, așadar, că dreptatea mai răzbate, uneori, la lumină chiar și printre noi, cu toate că lanțul de culpe ale anumitor slujitori ai legii e unul lung și păgubitor. E drept că totul e bine cînd se termină cu bine avînd banul ca mijlocitor. Dar de unde vin acești bani cărora le-ar sta cu mult mai bine umplînd alte „găuri” ale trebuințelor noastre de fiecare zi!? Răspunsul e simplu: statul plătește, din pușculița comună care se numește buget. E la fel de adevărat și faptul că, înainte de orice, chiar și judecătorii sînt oameni și, deci, sînt supuși greșelilor. Numeroasele procese în care a fost implicat statul, derulate în instanțele românești ori la CEDO, și pierdute de acesta, ne-au costat zeci, poate sute de milioane de euro. Ele denotă, însă, și altceva: sînt notele de plată ale competențelor profesionale limitate, ale abuzurilor, teribilismelor, intereselor personale, poate ale răzbunărilor; fiindcă, nu-i așa? -, „nimic din ce este omenesc nu-mi este străin”. Dar ce vină are contribuabilul de rînd să cotizeze la infinit pentru culpele celor ce oficiază în robe de culoare neagră? Cîți dintre judecătorii dovediți culpabili au scos din propriile buzunarele sumele, sau măcar părți din acestea, care să le amendeze prestațiile? Zicala conform căreia „turcul plătește” are prea multe corespondențe în actualitate și se dovedește prea păguboasă. Vorba ceea: unul face, altul trage… Ponoasele! Judecînd și comportîndu-se astfel, slujitorii legii pot sta liniștiți; îi apără statutul de inamovibilitate, ca și principiul antic conform căruia dacă „linia dreaptă nu are nevoie de îndreptare, nici justiția de justificare”! în robe de culoare neagră? Cîți dintre judecătorii dovediți culpabili au scos din propriile buzunarele sumele, sau măcar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!