Sub semnul lui Rasayana

Mihai BUZNEA

…Nu sînt grădinile suspendate ale Semiramidei din străvechiul Babilon, nici rîvnitele grădini ale Edenului sau, măcar, Paradisul Verde spre care privim și ni-l dorim cu toții. E doar un colț de rai pe-un picior de plai băcăuan. Asta, numai dacă Raiul poate fi comparat cu imagini pămîntești croite de mîna omenească purtată de pasiunea pentru fumos și plăcerea de a crea. Sau cu dragostea și chemarea către inefabila lume a culorilor, parfumurilor și plăsmuirilor paradisiace. O palmă de pămînt de la marginea de sus a orașului a cărei ursită fusese anonimatul agrarian și-a schimbat fundamental destinul, transformîndu-se într-o adevărată oază de lumină policromă, de frumusețe și încîntare. Dar, cum nimic nu se obține de la sine, în strălucirile ei irizante de calm și încîntare și plăcere se ascunde neostoitul efort al unor mîini dedate lucrului de migală, nicicum sapei, greblei și stropitoarei – aceste ustensile banale, dar capabile de minuni atunci cînd sînt chemate să servească o idee nobilă. Farmacista Maria Marinescu este „vinovatul” moral al acestor metamorfoze. Nu-mi descoperisem nici un fel de veleități în floricultură – ni se destăinuie; existența mea diurnă se împărțea între desfătările oferite de lectura tratatelor de medicină și farmacologie, laborator și rafturile cu medicamente, în dialogurile cu bolnavii care-mi cereau să le recomand panaceul universal. Un univers interesant, desigur, pentru acest gen de preocupări mă pregătisem, de altfel, și cred că deja aveam suficiente recompense de ordin profesional și moral.

Investiția de afectivitate

… âmi lipsea, totuși, ceva, iar acel „ceva” mi s-a revelat privind pur și simplu o bucată de pămînt. Cel pe care ne aflăm acum. Ideia mi-a venit de la sine și iată rezultatul…
Maria Marinescu, doctor în științe farmaceutice, cu titlul obținut la Paris datorită unei lucrări absolut de excepție, s-a „înhămat” la treabă alături de soțul ei, Viorel, de profesie… inginer. Să fi fost devină „chemarea pămîntului”?! Poate! în scurtă vreme cei aproape două mii de metri pătrați de teren agricol situat în coasta Săuceștilor s-au transformat în floare de grădină. Au învățat floricultura apelînd la lucrări de specialitate, dar și la inspirațiile de moment ori ascultîndu-și instinctele. O evoluție și acumulări calitative de peste nouă ani. Inițial – ne spune doamna Maria – ne-am dorit ca plantele cultivate să fie folosite la prepararea unor medicamente, dar cînd am văzut explozia de policromie și frumusețe ne-am revizuit radical intențiile. Acum îmbinăm utilul cu frumosul și toate lucrurile sînt împăcate.
în grădina de lîngă turnul de televiziune coabitează într-o perfectă armonie sute de specii de flori, arbori și arbuști ornamentali ce provin nu doar din plaiul românesc, ci și din Grecia, Spania, Franța, India. Prieteni sinceri și companioni adevărați ai celor doi soți. Chiar dacă pretențioși, fiindcă trebuie să-i trateze pe fiecare după propriile amprente și moșteniri biologice; cînd să-i semeni, cînd să-i plantezi, să-i uzi, să-i culegi, să dialoghezi cu ei. Fie că-i zi, fie că-i noapte, că e soare, că e întuneric. Nu sînt exagerări, nici măcar figuri de stil menite să producă impresie. Plantele sînt organisme vii, cu sensibilitățile lor și pretind să fie tratate ca atare. Nu te conformezi, le poți pierde și rata, astfel, o mare parte din investiția de afectivitate…

Germinația ideilor

Din perspectivă terapeutică, floarea preferată a Mariei Marinescu este liliacul. După numeroși ani de studiu a acestei miraculoase specii a reușit să decupeze științific o serie de aplicabilități ce se regăsesc în formule prin intermediul cărora prepară anumite medicamente, rezolvări care i-au deschis accesul către teza de doctorat și obținerea acestui titlu.
Germinația ideilor nu se oprește, însă, aici. Toate celelalte specii din grădina soților Marinescu sînt apte din punct de vedere terapeutic, astfel că se prefigurează un autentic laborator de cercetare privată, în premieră pentru această zonă geografică. Conceptul care va guverna un astfel de demers științific este preluat de la indianul RASAYANA și constă în aplicarea unuia din cele șapte principii stabilite în funcție de ascensiunea energiei vitale prin cei șapte centri de forță, unde plantele transferă organismului atît substanța, cît și energia necesară vindecării. în acest fel natura vie, alcătuită din florile, arborii, arbuștii ornamentali sînt puse să lucreze pentru oameni, alături de animale, păsări și insecte, într-o deplină armonie cu Dumnezeu, iar cîștigul afectiv este enorm.

Un proiect generos

Cu excepția parcurilor dendrologice de la Hemeiuși, Dofteana, Dărmănești și Comănești, atît cît mai există din ele și în care accesul muritorilor de rînd este neavenit, județul nostru nu beneficiază de o grădină botanică precum cele din București, Cluj sau Iași. Soții Marinescu se gîndesc la modul cel mai serios să-și asume ei acest proiect; adică, să-și transforme actuala grădină într-una botanică, pe care apoi să o dezvolte continuu. Ar fi, să recunoaștem, o premieră ce ar confirma adevărul vechii zicale: „omul sfințește locul”. Consemnînd această intenție, îmi doresc doar două lucruri: invidia și răutatea semenilor să nu le stingherească planurile, iar cel dintîi invitat la inaugurare să fiu eu, autorul acestor rînduri de gînduri. Pentru care socot că cea mai inspirată încheiere nu poate fi decît o celebră cugetare: „Un lucru frumos este o bucurie veșnică”… mi s-a revelat privind pur și simpl

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!