ASTA-I PĂREREA MEA!

Promisiuni și decepții

Valeriu TRAIAN

Am toată stima, ba aș putea spune că am venerație pentru oamenii politici care nutresc idealuri legate de propășirea țării și prosperitatea poporului. Adică, față de cei care au obsesia binelui obștesc. Tocmai de aceea campaniile electorale îmi plac și mă pasionează pînă la exaltare, pentru că văd în fiecare candidat, indiferent de culoare politică, un luptător înflăcărat pentru binele națiunii. Mă entuziasmează, mă fac optimist, pe mine, care o viață întreagă, în baza experiențelor politice și sociale, am fost sceptic. Dezbaterile de presă, dar mai ales cele televizate (și radiofonice) aduc în prim-plan oameni politici atît de inteligenți, atît de orientați pe toate coordonatele existenței noastre, încît îți produc o singură dilemă: aceea de a te putea hotărî căruia să-i dai votul. Odată aleși, cei pentru care ți-ai dat votul și în care ți-ai pus toate speranțele te fac să participi pentru o zi-două la isteria generală a partidului și aleșilor, la bucuria victoriei ca la cîștigarea finalei unui campionat mondial de fotbal, apoi… apoi liniște, nu se mai întîmplă nimic. începi o lungă așteptare de patru sau cinci ani, perioadă în care nu contenești a te uimi cum de s-au dus în neant toate proiectele, făgăduielile care ți-au hrănit speranțele cîteva luni bune de campanie electorală.
Cei obsedați pînă la fanatism pentru binele obștesc își propun reforme sociale, fapte justițiare demne de haiducii lui Alecsandri sau eroii populari ai lui Sadoveanu, se metamorfozează peste noapte, nu în gîndaci – ca într-o narațiune de Fr. Kafka, ci în lupi flămînzi, cu ochii lacomi după o pradă care este chiar avuția cea de obște, proiectată a fi prosperă și aducătore de fericire la scară națională. Nu-mi arde a vorbi în parimii, dar, cum e în firea românului să facă haz de necaz, vă amintesc o sentință care sună cam așa: „Boierul promite, iar sărăcul trage nădejdea”. Este o înlocuire de cuvinte, dar nu-i nici o greșeală. Mulți s-au boierit pe baza promisiunilor neonorate și a credibilităților amărîților care dau votul. Bineînțeles că se bat cu pumnii în piept și agresează microfoanele susținînd că sînt merituoși, că sînt cei mai cei și că votul expimă iubirea pătimașă a poporului pentru cel ales.
Felul în care se împăunează pediștii, ba și pesediștii (care, între noi fie vorba, au cel mult rolul trădătorului în toată afacerea asta) cu votul de la 19 mai nu mai trebuie amintit decît pentru a arăta cît de fals este interpretat de cei pomeniți și ce semnificații atribuie momentului. Fără-ndoială, la acest miraculos 19 mai pentru cel ce mai are de stat circa doi ani la Cotroceni, nu s-au făcut promisiuni, deoarece contextul nu o cerea. Dar, ca în toată existența universului uman, se află un dar, momentul a dat ocazia celui în cauză să promită un viitor amenințător pentru Guvern și șeful Executivului – dl. Tăriceanu, pentru Parlament – reprezentat, în mintea tulburată de caniculă, de obsesivul 322, pentru ziariști și intelectuali, exceptîndu-i pe cei cîțiva filozofi care-l adoră, pentru oricine, din orice partid, în afară siamezilor ieșiți din FSN lipiți și la cap și la ombilic, am zis PD și PLD. Cu alte cuvinte, promisiuni de cruntă răzbunare, rostite în Parlament, spre nedumerirea lui Geoană, care se aștepta să primească mulțumiri și recompense pentru sprijinul dat în capania referendumului prin propria anticampanie, care i-a zdruncinat serios poziția de lider în PSD.
De data aceasta promisiunile nu mai sînt iluzorii, iar cît despre decepții nici nu poate fi vorba. Toate se vor împlini după voința mandarinului, pe post de ciclop la Cotroceni. Abia cînd se vor ști rezultatele consfătuirii de taină cu grupul restrîns de filozofi – intelectuali, sub aripa ocrotitoare a fantomei comuniste care continuă să tulbure somnul lui Ion Iliescu, vom putea să ne pronunțăm despre ceea ce se va întîmpla în viitor. ndumu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!