La vînătoare cu Nicolae Ceaușescu

Florin CRĂCIUN

Cabana lui Ceaușescu de la Pralea a fost ascunsă timp de
25 de ani de privirea muritorului obișnuit. Ca orice taină, cabana a născut legende. Mulți ani s-a știut că, la Pralea, Ceaușescu a împușcat cel mai mare cerb din lume, că vînătorile erau trucate și că animalele erau, de fapt, împușcate de lunetiști și nicidecum de Ceaușescu sau că aici Nicușor încingea orgii în compania Nadiei Comăneci. Există printre noi oameni care cunosc adevărata poveste a cabanei Pralea. Oameni care, prin natura meseriei, au participat la vînatori sau i-au pus masa lui Ceaușescu. Cu ajutorul lor, istoria poate fi reconstituită.

Cabana de vînatoare de la Pralea a fost construită în 1976, special
pentru Ceaușescu, de Ocolul Silvic Căiuți. Lucrările au durat un an și au fost făcute prin munca voluntara a pădurarilor din zonă și a familiilor lor. Situată între doi versanți de munte, cabana are tot ce își poate dori un turist: pădure, liniște, izvoare, fragi, și apă de munte unde se poate pescui un păstrăv. Locul a fost ales deoarece zona este una din cele mai bune din țară pentru vînătoarea de cerbi, animal preferat de Ceaușescu. Inițial, cabana a avut o sufragerie, o bucătărie, dormitorul lui Ceaușescu, alte două dormitoare pentru cei care îl însoțeau și trei băi. în anii ‘80, vila s-a extins cu un nou tronson și a fost preluată de partid. în forma sa finală, cabana s-a păstrat intactă pîna astăzi. în 1978, șoseaua a fost asfaltată, iar doi ani mai tîrziu s-a ridicat un releu de televiziune, pentru ca Ceaușescu să poată urmări programele Televiziunii Române.
în 21 septembrie 1977, Ceaușescu a făcut aici prima vizită. A venit cu trenul pîna la Căiuți și apoi a mers 12 kilometri cu mașina, pînă la cabană, pe drumul încă neasfaltat. A fost însoțit de Elena Ceaușescu, de Ilie Verdeț și Iosif Pană. Elena a rămas în Gara Căiuți, în trenul prezidențial, să se odihnească. Timp de 24 de ore, circulația pe drumul Onești – Adjud a fost întreruptă. Nici trenurile nu au circulat și muncitorii navetiști din zonă nu au putut ajunge la serviciu. „Ceaușescu s-a dus la vînatoare, dar nu a prins nimic”, își amintește Ion Matei. El este unul dintre oamenii care l-au însoțit pe Ceaușescu în toate descinderile sale de la Pralea.
în perioada 1977 – 1989, Ceaușescu a venit de șapte ori să vîneze la Pralea. Vînătorile au avut loc pe 21 sau 22 septembrie, zile în care boncăluitul cerbilor se află la apogeu și animalul vine ușor în bătaia puștii. Niciodată nu a stat la cabană mai mult de o noapte. Cu excepția primei vînători, întoteauna a fost însoțit de Iosif Banc și de Emil Bobu. De trei ori, i-a ținut companie și consoarta. în 1985, Ceaușescu a dat lovitura, împușcînd trei cerbi, dintre care unul medaliabil în aur. în ce privește cel mai mare trofeu, nea Ion spune că Ceaușescu a deținut trofeul mondial cu un cerb împușcat în 1985, dar care a fost prins în pădurile de la Soveja, Vrancea, și nicidecum la Pralea.
Pregătirile pentru vînătorile lui Ceaușescu începeau încă din primăvară și aveau loc în fiecare an, indiferent dacă el venea sau nu la Pralea. Silvicultorii făceau cărări în toată zona pentru că, în orice moment al vînătorii, Ceaușescu să poată schimba traseul. “în zonă au existat 180 de kilometri de cărări, pe care le întrețineam cu multă grijă”, povestește Ion Matei. Din luna august, fiecare drumeag era curățat cu grijă de buruieni, de cioturi, iar ramurile copacilor din jur erau tăiate, pentru ca șeful statului să nu se zgîrîe cumva. Vînatul era hrănit pe tot parcursul anului. în zonă se ridicau foișoare pentru observarea animalelor.

Ca să nu se intoxice vînatul, platforma Borzești era oprită
cînd vîna Ceaușescu

Cam cu o săptămîna înainte de sosirea lui Ceaușescu, în zonă apăreau securiștii. Pădurea era minuțios cercetată, cu detectoare. Oamenilor din satul Pralea, amplasat pe drumul între Căiuți și cabană, li se interzicea din timp să iasă din curți în zilele în care Ceaușescu trecea spre pădure. Cu două zile înainte, apărea Direcția a V-a și numărul securiștilor se înmulțea.
Cîțiva medici de la Sanepid cercetau alimentele și calitatea apei, iar
primul secretar urmărea ca fiecare copăcel să fie la locul lui. Pe timpul șederii lui Ceaușescu la Pralea, securiștii înconjurau vila, dar nu mai mult de atît, pentru ca vînatul să nu fie speriat. Combinatele de pe platforma Borzești se opreau, pentru ca mirosurile de chimicale să nu ajungă la nasul înalților oaspeți și să nu îndeparteze vînatul. Pentru Elena Ceaușescu au fost construite trei iazuri în fața cabanei în care era adus păstrăv de la crescătoria din Slănic Moldova. înaltei tovarășe îi plăcea să se delecteze cu undița în mînă, în timp ce bărbații mergeau la vînătoare. Cînd se plictisea de pescuit, juca șeptic și popa prostu’ cu nevestele lui Bobu și Banc. Era o pretențioasă la mîncare: dorea doar “pui dă babă” – adică de țară – și păstrăv de apă curgătoare, nu de păstrăvărie. Bucătarul Dorel Stoleru este cel care i-a gătit lui Ceaușescu ceea ce dorea: ciorbă de vită cu multă verdeață și batal la rotisor. în fiecare an, la fabrica de lapte din Bacău s-a pregătit un imens tort de înghețată asortată, din care s-au delectat înalții oaspeți.
în ce privește vînătoarea propriu-zisă, Ion Matei sparge
mitul. „Lui Ceaușescu îi placea să împuște singur animalul și în pădure mergea doar el, un aghiotant, un armurier și un inginer silvic, care îl conducea. Nimeni nu îi impușca vînatul, așa cum se spune. âi plăcea să meargă kilometri întregi pe jos, pînă prindea un cerb”, povestește el. Conform spuselor localnicilor care au participat la vînători, Ceaușescu nu a împușcat niciodată la Pralea altceva decît cerbi. Lor le-a rămas în minte, întiparită pentru toată viața, costumația cu care șeful statului venea la vînătoare: pantaloni de lînă verde, cu fermoar pe picior, bocanci de teren, geacă gri și celebra sa șapcă proletară. nu au putut ajunge la serviciu. „Ceaușescu s-a dus la vînatoare, dar nu a prins nimic”, își amintește

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!