Amintiri, amintiri…

Eugen VERMAN

Joia trecută, în sala mare a Direcției județene agricole, a avut loc un eveniment neobișnuit, fiind primul de acest fel și unic în toată țara. Conducerea Direcției amintite, la propunerea celor care au muncit zeci și zeci de ani pe ogoarele județului, a organizat Ziua pensionarilor din agricultură. Ca ziarist care am scris decenii din această ramură importantă a economiei naționale, aș fi participat cu plăcere, mai ales că cei invitați îmi sînt, într-un anume fel, tovarăși de „breaslă”, adică pensionari, și, mai mult ca sigur, aș fi scris altfel decît scriu acum. Cum, însă, niciodată nu-i totul pierdut, întîmplarea a făcut să mă întîlnesc, prin piața centrală, a doua zi după eveniment, cu inginerul zootehnist Mircea Barticel, pe care-l cunosc de aproape patru decenii, el „criticîndu-mă”, mai întîi, pentru absență, dar și spunîndu-mi, cu lux de amănunte, cam despre ce a fost vorba. „în orice caz – a ținut domnul Barticel să precizeze – a fost un eveniment, inedit, cu totul și cu totul emoționant, un eveniment pe care-l vom repeta anual, după cum s-a stabilit deja…”. Cum spuneam, îi cunosc aproape pe toți specialiștii care, de-alungul anilor, și-au topit tinerețea și maturitatea la temperaturile ridicate ale activității pentru asigurarea pâinii celeia de toate zilele pentru semenii lor. I-aș fi văzut, desigur, acolo, în sală, în afară de domnul Mircea Barticel, care a fost și director la Direcția agricolă, i-aș fi întîlnit, zic, și le-aș fi strîns mîinile, cu căldură, pe medicul veterinar Marin Buzatu, fost director la Direcția sanitar-veterinară, pe inginerul agronom Dumitru Băncilă, și domnia sa fiind, ani mulți, director la aceeași Directie, pe dr. Inginer Emil Munteanu, specialist de mare valoare, mai cu seamă, în domeniul culturii cartofului, pe inginerul Gheorghe Antochi, fost conducător al Direcției, acum președintele mult prestigioasei firme „Agricola” Bacău, pe alți foști șefi ai agriculturii județului, precum Maria Ciobanu sau Gheorghe Cărăușu, pe autentici avangardiști în zootehnie, precum Petru Plăcintă sau Mihai Dragomir; l-aș fi salutat, cu același respect și sentimente de prietenie, pe inginerul Mihai Banu, directorul actual al Direcției agricole, de fapt aș fi trăit emoția, adîncă, omenească, normală, a prezernței în mijlocul unor oameni care merită, pe deplin, ofranda mulțumirii unei mari comunități umane cum e județul Bacău. âmi amintesc, cu nostalgie, dar și cu plăcere, de anii trecuți, de multele discuții – ca reporter – pe care le-am purtat, nu doar în biroruri, ci, mai cu seamă, la locul lor de muncă adevărat, adică în ferme, pe ogoare, cu acești oameni minunați, de respectul pe care ei îl acordau ziarisului, de multele cunoștințe – eu avînd, ” la bază „, altă profesie – ce mi-au fost transmise de cei care, atunci, tineri sau mai puțin tineri, erau în primele rînduri ale bătăliei pentru pâine. Căci pâinea pe care o găsim, zilnic, la magazin, ca și carnea, ca și laptele…, comprimă, în ele, mai ales știința agricolă, altfel spus, munca specialistului alături de truditorul de pe ogor… De la vechiul meu prieten, inginerul Mircea Barticel, am mai aflat – cu plăcută surpriză – că la această autentică sărbătoare au fost invitați și au fost prezentți și foști profesori ai pensionarilor de azi, academicieni, prestigioase nume din agricultura României ; s-a păstrat și un moment de reculegere în memoria specialiștilor agricoli trecuți în neființă ; unii din cei prezenți au luat cuvîntul și au vorbit despre cum simt momentul organizat pentru ei… Și, normal, a urmat, la restaurantul din Parcul Libertății, masa prietenească la care, înclusiv, amintirile au curs gîrlă… M-am despărțit de domnul Barticel promițînud-i, ferm, că la anul voi fi și eu prezent la acest eveniment…

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!