PUR ȘI SIMPLU

Arivistul politic

Valeriu TRAIAN

Nu cred că arivismul – ca fenomen social-politic descifrat din literatura autohtonă sau universală – provoacă idiosincrasia românului. Din experiența proprie, dar și din opiniile exprimate de extrem de mulți semeni, am constatat că exemplele cele mai dezgustătoare de arivism sînt cele cu care ne confruntăm în mediul în care trăim și activăm. Iar arivistul politic e cu atît mai dezavuat și periculos.
Modelele literare, la drept vorbind, le putem percepe și ca pe niște exemple ipotetice de ordin estetic, pe care ingeniozitatea scriitorului le folosește pentru radiografia societății, privită cu ochi critic. Depinde și de atitudinea scriitorului. Dacă acesta este implicat și practică tezismul ne va oferi prototipul cu valoare de generalizare, iar exemplele în acest caz sînt respinse de cititor. Dacă este detașat, acesta ne poate oferi chiar modele simpatice.
în nici un caz exemple din viața reală nu fac parte din cea din urmă categorie. Cu atît mai mult cu cît viața bate nu numai filmul, ci și literatura. în ceea ce urmează nu voi mai recurge la istorie pentru a exemplifica. Actualitatea ne oferă suficiente exemple de ariviști politici. De obicei, în peisajul nostru mioritic, unde cinismul nu cunoaște limite, economicul nu evoluează fără politic. Arivistul trece mai întîi prin faza de parvenit; parvenit în sensul strict economic. Face mai întîi avere, de obicei pe căi ilicite. Exemplele cu Ion Țiriac și Ilie Năstase sînt excepție. Ei și-au început afacerile în spațiul european cînd la noi domina încă hozrasciotul și nu cred că și-au permis în Germania sau în Franța să se abată de la lege, pentru că ar fi pățit ca Sever Mureșan. Pe de altă parte, exemplul lor este semnificativ și pentru că, venind și continuîndu-și afacerile în țară, nu s-au băgat în politică. La noi, cale de mijloc nu există, pentru că, ori dau lovituri economice, fac avere și apoi intră, prin decinism, în politică: Dan Voiculescu, Traian Băsescu. Alții fericesc poporul intrînd mai intîi în politică și la adăpostul imunității dau lovituri grele în economie, exemplul incomparabil fiind Dinu Patriciu.
Arivismul românesc se manifestă și prin uzurpare. Traian Băsescu l-a uzurpat pe Roman, l-a deposedat de șefia PD; Mircea Geoană l-a deposedat pe Adrian Năstase luîndu-i șefia partidului, fiind vorba de două muște dintr-o lovitură, pentru că l-a uzurpat și pe Ion Iliescu. Despre transferul puterii de la Domokos Geza la Marko Bela nu știm mare lucru, adică nimic, pentru că, în ceea ce privește mișcările din interiorul „Uniunii Culturale”, acestea se petrec cu mare discreție. De la predarea ștafetei, despre Geza nu s-a mai spus și scris nimic pînă la recentul său sfîrșit, fie-i tărîna ușoară! Semnificativ mi se pare un alt exemplu de personaj politic despre care nu se scrie încă în presa românească – Ion Predescu. Acesta se lăfăie în roba sacrosanctă a CSM unde a ajuns, după un stagiu în PSD, direct din structurile fostului regim dictatorial. Milițian, securist sau activist de partid comunist, Ion Predescu a fost pus de Ion Iliescu să supervizeze activitatea din magistratura românească și acolo a rămas.
Arivismul la vîrf îl reprezintă, după părerea noastră, Traian Băsescu și Mircea Geoană. Primul a uzat de toate pîrghiile puterii, inclusiv de înșelarea electoratului, pentru a ajunge la vîrf, dar văzînd că vîntul îi suflă în pînze vrea mai mult decît îi oferă acum Constituția. Vrea ca prin modificarea acesteia să aibă puteri depline asupra Parlamentului, Guvernului, a tuturor structurilor de stat. Cel de-al doilea, Mircea Geoană (doar e oltean), vrea mai mult decît șef de partid, vrea să conducă Guvernul. Septembrie 2007 va marca noua etapă a arivismului politic românesc. Va reuși Mircea Geoană să încalece calul bălan al puterii, sau va rămîne mai departe pe mîrțoaga lui PSD-istă? Geoană trebuie să țină cont că pentru a escalada zidurile Palatului Victoria are de înfruntat opoziția altor ariviști politici, Boc și Stolojan, ofițeri sub acoperire în echipajul marinarului șef al Romîniei. Periculoasă specie pentru societatea noastră europeană, arivistul politic!…doilea, Mircea Geoană (doar e oltean), vrea mai mult decît șef de partid

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!