Carnavalul rîsu’ plînsu’

Mihai BUZNEA

Orice s-ar putea spune despre noi, românii, și se spun destule nu tocmai bune și frumoase, dar că sîntem lipsiți de simțul umorului, nu! Știm să facem haz de necaz în orice împrejurare, să rîdem cu lacrimi ori să plîngem cu suspine sau hohotind cu gura pînă la urechi, de multe ori chiar fără vreun motiv. Că nu degeaba se mai spune: rîzi ca prostu’!… De vreo optsprezece ani încoace ne distrăm de minune, grație mai ales politicienilor noștri care au devenit maeștri în a umbla cu cioara vopsită, de fapt cu papagalul, fiindcă ascultîndu-i nu poți să nu exclami: de unde atîta talent la ei?! Produc umor spontan, spumos și savuros ca mustul abia stors. Toamna aceasta ni-l oferă din belșug. Gratis. Umorul. Că nu aiurea a zis cine a spus-o: „Umorul conduce sufletul deasupra prăpăstiilor și îl face să se joace cu propria lui durere”. Uitați-vă, așadar, în jurul vostru și veți constata că ne aflăm în plină scenă pe care se joacă un umor de (la) prima mînă; involuntar, gregar, grotesc; și caustic. Care ne distrează a plînge. O sumedenie de miniștri, foști și actuali, cam de pe la toate partidele, își așteaptă cuminți (poate și îngrijorați, că nu iese fum fără foc) rîndul la Parchet spre a fi audiați, președintele țării transpirînd de atîta efort de inteligență ca să le cîntărească păcatele. Păi, să nu rîzi în hohote de o asemenea curățenie, cînd știi că n-o să iasă nimic din toată tărășenia asta?! Doar ne-am mai distrat copios și cu alte ocazii! CSAT discută programul strategiei securității energetice a țării pînă în anul 2020, făcîndu-se că plouă atunci cînd vine vorba de resurse; doar au fost înstrăinate prin privatizări celebre! Planifici, ce?! Praful de pe tobă! Să nu te pufnească rîsul?! Pregătită cu surle și trîmbițe, moțiunea de cenzură a p.s.d. prezentată parlamentarilor fîsîie ca o petardă ținută în apă; cum să mai plesnească?! Dați un hohot și treceți mai departe: primul-ministru e prins în ofsaid, face afaceri extrem de profitabile cu un fost ambasador/spion maghiar. Umor negru, care nu te face să rîzi, ci să plîngi, sau măcar să lăcrimezi (apropo!, cică un alt „fost”, ex-ministrul de externe Răzvan Ungureanu, ar fi făcut, de fapt, politica Budapestei, o chestie haioasă rău de tot…!). în sfîrșit, pensionarii cu-n ochi rîd, iar cu celălalt plîng, trecînd de la extaz la agonie atunci cînd vine vorba despre inițiativa social-democraților de devansare pentru 1 noiembrie a.c. a majorării pensiilor de asigurări sociale. Un fel de Fata Morgana, uite-o – nu e! Că nici să-ți vină a rîde, fiindcă n-ai de ce! Eventual, să zici una de dulce care să te mai înveselească. Nu și pe turiștii românii jefuiți de prietenii bulgari sau pe rezidenții ilegali în Italia, care s-au văzut nevoiți să doarmă sub cerul liber după ce locuințele le-au fost sigilate. Veselie mare, crimă, nu altceva! Și asta nu e totul. Rezervele autohtone de umor spontan sînt inepuizabile, așa că să ne așteptăm la alte surprize… surprize, cu politicienii la rampă. Toamna românească nu se dezminte. Să continue carnavalul rîsu’-plînsu’!… social-democraților de devansare pentru 1 noiembrie a.c. a majorării pensiilor de asigurări

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!