MARI IUBIRI

Frumusețe și dragoste

Violeta SAVU

„Iubirile se nasc și mor”, îmi tot repetă o prietenă. Așa să fie oare?! Nu, nu toate iubirile mor! Sînt iubiri cu o atît de mare profunzime încît dăinuiesc veșnic, care sînt mai puternice chiar și decît acea binecuvîntare „pînă cînd moartea va despărți”… cele două suflete ursite unul – altuia. În acest sens, un exemplu ce ține de minune este cuplul Lisl Goldarbeiter – Marci Tenczer. Marci Tenczer a fost îndrăgostit de verișoara Lisl din copilărie, grația, farmecul, poezia privirii l-au fermecat, el avea convingerea că Lisl este cea mai frumoasă femeie din lume. Așa că fiind pasionat de film, avea un aparat de filmat și astfel a prins imaginea celei care în 1929 avea să devină Miss Univers. El a trimis din proprie inițiativă, în secret, fotografii de-ale lui Lisl la concursul pentru Miss Austria. Dar aici este mai mult decît o poveste despre frumusețea unei femei. Mult mai mult decît atît. Constant în sentimente, iubind din umbră, cu noblețe și răbdare, Marci avea să-și împlinească visul de dragoste în 1949, cînd el și iubita Lisl, aflați la vîrsta de 40 de ani, se vor căsători. Din 1933 pînă în 1949, pentru amîndoi s-a derulat un lung șir de suferințe. Să fi fost, acestea, jertfele ce trebuiau aduse pentru o iubire împlinită, fericită și fără sfîrșit?! Din anul cununiei, nimic nu i-a mai despărțit pe cei doi. Miss Univers 1929, alias Lisl Goldarbeiter, se stinge din viață în 1997, la vîrsta de 88 de ani. Șapte ani mai tîrziu, Marci Tenczer spunea: „niciodată n-a fost pe lume o femeie mai frumoasă. Nici înainte, nici după…”. La 88 de ani, Lisl era „cea mai frumoasă din lume”. Plecată dintre cei vii, a rămas tot „cea mai frumoasă”!
Cu o asemenea dragoste atingi îndumnezeirea.
Ce minune să privești imaginea celei ce o iubești și să vezi întotdeauna acel chip de care te-ai îndrăgostit prima oară! Sigur, aici există și șansa unei frumuseți fizice, dar timpul nu iartă pe nimeni de însemnele lui. Nici chiar pe cele mai frumoase dintre femei. Și cîte au fost iubite pînă la capăt?! Timpul însă poate înrîuri benefic sufletele-pereche. De spiritualitatea acestora ține desăvîrșirea lor prin iubire sublimă.
În situațiile în care împlinirea unei mari iubiri poate însemna rănirea unui alt suflet, acest sublim nu poate fi atins decît la finalul unui act tragic. Iar cei doi trăiesc „întreaga beatitudine” într-o „unică, nesfîrșită clipă”. Ca în finalul romanului „Noaptea de sînziene” de Mircea Eliade. Cît de frumos vorbește Ștefan Viziru cu a lui Ileană! După șase ani de căutări devenite singurul lui imbold pentru viață, ce cuvinte frumoase, stranii, tulburătoare și adevărate rostește: „Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întîmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întîlnim…”
Da, sînt povești despre mari iubiri, dar una dintre ele se poate întîmpla să fie chiar a unora dintre voi.mei. Mult mai mult decît atît. Constant în s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!