Fără prejudecăți

… N-a fost seară mai frumoasă!

Mihai BUZNEA

Constat că spiritul revoluției române este la fel de viu, de efervescent și de catalizator ca și în urmă cu aproape optsprezece ani. Atunci eram în decembrie. Acum, energiile recoluționare bucureștene s-au revărsat la sfîrșit de septembrie, în aceeași piață-simbol a Universității cu renumitul său triunghi Teatrul Național – Academia de Arhitectură – Facultatea de Istorie. Adunările – spectacol – cele trei, desfășurate aici sîmbătă după-amiază și pînă seara tîrziu au fost, și nu prea, spontane, și nici prezența celor trei șefi de stat – doi „foști” și unul actual, n-a fost chiar întîmplătoare. Fiecare și-a avut pretextul: primul, Ion Iliescu – să marcheze printre numeroșii săi simpatizaznți de vîrsta a treia Ziua pensionarului; cu muzică, dans, voie bună, nostalgii și vorbe mari, dar de clacă; al doilea – Emil Constantinescu – să contracareze prezența actualului locatar al Cotroceniului în speranța reinstalării pe tapet a polului de dreapta, un fel de frecție pe-un picior de lemn cu falimentarul PNȚcd pe post de pacient; Traian Băsescu – președintele-jucător -, să-și țină promisiunea făcută în seara referendumului din 19 mai, de reconfirmare în fotoliu, de a se reîntîlni cu electoratul său. O tripletă de aur a timpurilor noastre democratice (sic!), căreia au ținut să-i țină hangul alți președinți de plan paralel: Emil Boc, Marian Miluț, Gigi Becali, Cosmin Gușă. N-au fost mitinguri electorale – au ținut să cînte în cor toți acești lideri ai originalei noastre democrații, ci doar simple adunări cetățenești spontane!… Așa că sloganele politicianiste, huiduielile, fluierăturile, amenințările, acuzele și chiar aplauzele care s-au auzit în venerabila Piață n-au fost altceva decît forme elevate de exprimare a reprezentanților conștiinței naționale românești. Poți să te superi pe așa ceva?! Indiferent de culoarea lor politică și direcțiile geografice din care proveneau, acestea au reverberat în triunghiul – simbol într-o mare și impresionantă comuniune de bune intenții pentru interesele națiunii și ale cetățenilor săi. Astfel că, parafrazînd un celebru pasaj dintr-o renumită operă muzicală românească a anilor ’50, putem afirma cu mîna pe inimă că „n-a fost seară mai frumoasă!”. Care? Cum care?! Cea de sîmbătă, cu președinții săi. Trei, Doamne! Și toți trei!…primare a reprezentanților conștiinței naționale românești. Poți

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!