Pelerin în Țara Sfîntă

Să scoți vin din piatră seacă…

* Haifa și vinul de Carmel

Doru CIUCESCU

Haifa este al treilea oraș ca populație și cu o importantă vocație industrială, motiv pentru care circulă o zicală în Israel: „Ierusalimul gîndește, Haifa muncește, iar Tel Avivul se distrează”. Pentru mine, pînă a pleca în pelerinaj, Haifa înseamna doar un oraș – port aflat la poalele Muntelui Carmel, pe versanții căruia se găsesc numeroase podgorii din strugurii cărora sînt produse celebrul vin și, mai ales, celebrul coniac „Carmel”, pe care am fost invitat să le gust, pe cînd eram licean, de către unii dintre foștii mei colegi „vînduți” apoi în Israel pe valută de către regimul ceaușist.
… Am intrat în Haifa pe autostrada 2, care face legătura cu Tel Aviv, pe la amiază, la sfîrșitul unei ploi ca de vară în România, astfel că cerul devenise senin, fără o scamă de nor. Ne-am oprit în fața Mînăstirii Carmelite, la o parcare umbrită de palmieri, platani și de ficuși de dimensiunile unor copaci, de pe frunzele cărora încă se mai scurgeau peste noi rare picături de apă acumulate în urma ploii recente – singura pe care am observat-o în timpul sejurului de o săptămînă în Israel. Ne aflam pe versantul vestic, dinspre Marea Mediterană a Muntelui Carmel, cam la jumătate din înălțimea lui totală de 546 metri, unde vilele parcă imitau florile, care se cățărau unele peste altele pentru a avea un loc cît mai apropiat de soare. Fără să vreau, m-am gîndit că pe ceilalți versanți același lucru îl fac butucii de vie din strugurii cărora se produce vinul de Carmel…
Am traversat aleea și am pășit prin poarta Mînăstirii Carmelite, fondată de cruciatul calabrez Berthold în anul 1156, care s-a retras aici ca să ducă o viață de pustnic, așa cum a făcut, pentru o perioadă, și Proorocul Ilie cu nouă secole înainte de Nașterea Mîntuitorului. Ulterior, în secolul al XIII-lea a luat ființă aici Ordinul Carmelit. Am ajuns la punctul central al lăcașului de cult, la Biserica Stela Maris (Steaua Mării), construită în anul 1836 peste ruinele vechii mînăstiri cruciate. în interior, chiar sub altar, am văzut grota unde s-a refugiat Proorocul Ilie. Picturile murale și inscripțiile aurite mi s-au părut niște realizări remarcabile.
Mînăstirea Carmelită adăpostește și alte obiective turistice. în apropierea bisericii se găsește un monument zidit în formă de piramidă cu o cruce metalică în vîrf. L-am auzit pe ghidul Andrei: „Această mînăstire a servit ca spital temporar pentru soldații francezi răniți în timpul asediului armatei lui Napoleon din anul 1799 asupra portului Acco din apropiere, aflat sub dominație otomană. Cînd armata creștină s-a retras, turcii i-au masacrat pe francezii care nu au reușit să se refugieze datorită rănilor avute. în memoria lor a fost ridicat acest monument”.
Un alt monument impresionant din domeniul Mînăstirii Carmelite îl constituie statuia care îl reprezintă pe Proorocul Ilie ridicînd un pumnal în mîna dreaptă și avînd un picior sprijinit pe umărul unui om doborît la pămînt. Un preot din grup mi-a spus:
– în capitolul 18 al Cărții întîi a âmpăraților din Vechiul Testament stă scris: „Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: «Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal»”…
– Baal?
– „Baal” este un termen semitic, care se traduce „Domnul”, el fiind aplicat unui număr mare de divinități, în special zeului caanan Hadad.
– Mulțumesc, continuați, vă rog…
– După ce a dovedit existența lui Dumnezeu, Proorocul Ilie a îndemnat poporul adunat aici, lîngă Muntele Carmel: „Puneți mîna pe proorocii lui Baal (…), niciunul să nu scape!”
– Apoi?
– Citez, în continuare: „Și au pus mîna pe ei. Ilie i-a pogorît la rîul Chison și i-a junghiat acolo”.
… Am ieșit din mînăstire, am traversat un drum asfaltat de coastă din apropiere și am ajuns la un gard din piatră care împrejmuiește grădinile suspendate ale Templului Bahai. De acolo se deschidea una dintre cele mai frumoase priveliști a zonei portuare. în primul plan se distingea, ca în palmă, domul aurit al templului în care se află rămășițele pămîntești ale lui Ali Muhammad, numit și El Bab, întemeietorul religiei Bahai. în spate – portul văzut de sus. în bazinul interior al portului, bine apărat de un dig lung de aproximativ doi kilometri, am remarcat numeroase macarale în mișcare, o agitație de port cu trafic intens. Un pelerin mi-a spus: „Există o conductă lungă de 510 kilometri, care are un terminal la Eilat, la Marea Roșie, pentru a aduce petrol din Golful Piersic la rafinăria din Haifa”.
… Ghidul Andrei a dat semnalul de plecare. Părăseam Haifa după o ședere de numai trei ore, motiv pentru care aveam un sentiment de frustrare, însă disproporționat de mare. Prin geamul autocarului am văzut plantații cu vită de vie pe versanții lungi ai Muntelui Carmel. Mi-am dat seama de motivul exagerării frustrării mele. M-am consolat repede: doar nu venisem în pelerinaj în Țara Sfîntă pentru a bea vin de Carmel… fața Mînăstirii Carmelite, la o parcare umbrită de palmieri, platani și de ficuși de dimensiunile unor copaci, d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!