Lumea românească

Două imbecilități: prostia și minciuna

Vasile PRUTEANU

Cam toate acțiunile politice ale domnului Mircea Geoană sînt dovezi clare că acesta are în loc de cap o cutie craniană goală. Mai ales cele două scandaluri majore privitoare la suspendarea președintelui și moțiunea de cenzură, soldate cu eșecuri răsunătoare. După nivelul cultural pe care-l afișează, nu era greu de ghicit că Ion Iliescu l-a caracterizat pe bună dreptate drept un prostănac. Altfel cum să-i spui unui ins că „din punct de vedere etic și moral” (cum zice el) e unul și același lucru. Cum să-i zici unuia care afirmă că „toți membrii PSD trebuie să se conformeze discursului și ideilor partidului” ? Discurs ține un individ, nu un partid întreg. Iar ideile sînt atributul minții umane. Un partid are ideologie, programe, politici etc., în nici un caz idei. Iar ideile domnului Geoană dînt catastrofale pentru țară și pentru PSD, în special. A cere parlamentarilor acestui important partid un blocaj legislativ total, o respingere a bugetului pe anul 2008, înseamnă să pui țara pe butuci, să paralizezi instituțiile statului, să declanșezi proteste sindicale violente. Practic, să obnubilezi întrega viață socială. Un pericol enorm. Așadar, prostia nu e pur și simplu numai bună de luat în rîs, ea devine periculoasă fiindcă încrederea prostului în sine e inatacabilă. Numai o minte îngustă își putea imagina că asociindu-se la ura președintelui față de PNL și la minciuna coafată a Cotrocenilor putea rezulta vreun beneficiu pentru PSD. „Prost nu e cel ce nu pricepe unele lucruri, ci acela ce le înțelege pe toate pe dos”, scria Nicolae Iorga. Iar mai pe dos ca Mircea Geoană, mai rar să-l înțeleagă cineva.
De la Cotroceni au venit mereu semnale că se dorește acapararea întregii puteri în mîinile unui om. Acesta se folosește de slăbiciunile Guvernului pentru a masca adevărul blocajelor pe care însuși le produce, folosindu-se de sloganul luptei cu corupția. Puțină lume își dă seama că „un adevăr și c-o minciună formează o confuzie. Rezultă un monstru periculos pentru că partea de adevăr îl face să trăiască, iar minciuna e o stafie, un nimic” (N. Iorga). Să ne mai mirăm, deci, că lupta anticorupție e aspectul monstruos al urii și răzbunării, a dorinței de a băga în pușcării miniștrii unui alt partid? Comunism mai fățiș ca acesta nici că se poate. eci, că lupta anticorupție e aspectul monstruos al urii și răzbunării, a do

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!