Perfidia provocărilor

Mihai BUZNEA

Chiar dacă voi ne vreți, noi nu vă dorim pe voi!… Cam așa ar putea fi rezumate întîmplările petrecute vinerea trecută la punctul de trecere a frontierei Leușeni dintre România și Republica Moldova. Din exces de zel, ori poate pentru a nu-și pierde antrenamentul provocărilor perfide și al șicanelor fără motiv, vameșii moldoveni au refuzat pur și simplu intrarea unor cetățeni români, cîțiva dintre ei băcăuani, membri ai delegațiilor a șapte primării invitate oficial la Serbările Chișinăului.
Dincolo de aparențele motivante de legalitate, de fapt o autoritate exacerbată cu funcționarii vamali în avanposturi, nu este deloc greu de ghicit cine se află la originea acestui artificial conflict diplomatic. Desigur, nu mai e de mult un secret faptul că înaltele oficialități de la Chișinău fac alergie la tot ce este legat de București și România, promovînd și întreținînd nu doar o atitudine de indiferență și neîncredere, ci mai ales una de provocare și de respingere la adresa noastră.
Dezghețul de primăvară, de la începutul anilor ’90, cu promițătoarele poduri de flori de pe Prut și entuziasmul spre mult-dorita deschidere și apropiere fraternă a trecut în amintire. A fost doar o dulce amăgire, un fel de Fata Morgana care, acum, rătăcește pe aripile vînturilor reci ce suflă dinspre Siberia, via Moscova. Numeroasele dovezi de amiciție și bune intenții pe care le-am dat, și le dăm în continuare sînt receptate de comunistul Voronin & Co drept imixtiuni în treburile interne și tentative de subminare a politicilor pe care le promovează, de sorginte și inspirație rusofonă. Ar putea fi numită Obsesia Românească, o maladie ce afectează grav nu doar memoria istorică, ci și sentimentul național și al apartenenței etnice, pe care, orice s-ar întîmpla, nu-l poate schimba nimeni și nimic.
Să nu intrăm, însă, prea adînc pe întinsul acestor nisipuri mișcătoare și să rămînem la realitatea imediată a ultimului deceniu și jumătate. Rememorînd: infirmînd orice afirmație și acuze referitoare la tendințele sale anexioniste (?!) țara noastră a fost primul stat care a recunoscut oficial Republica Moldova după destrămarea fostei Uniuni Sovietice și care a promovat și susținut material, financiar, diplomatic, politic, social, cultural-artistic, sportiv evoluțiile paralele spre acea normalitate specifică timpului pe care îl străbatem. Ce am primit în schimb? Prea puține dovezi de apreciere și prea multe acte de desconsiderare, de procese de intenții și de provocări – cum este și cel mai recent de la vama Leușeni, petrecut în chiar ziua în care cel dintîi convoi de autotrenuri încărcate cu produse agroalimentare românești trecea Prutul îndreptîndu-se spre frații basarabeni care suferă cumplit de pe urma secetei nemiloase din această vară. Demara, astfel, acțiunea de ajutorare a Republicii Moldova, inițiată de Guvernul Tăriceanu, care a disponibilizat peste două milioane de euro pentru acest program. Și n-am auzit să se fi produs nici un fel de incident la graniță pe motiv de nelegalitate a pătrunderii acestora pe teritoriul vecin!
Dar apele Prutului pot spăla pînă și urmele perfidiei și provocărilor artificiale. Vama Leușeni e un episod din aceste scenarii. Sperăm să fie și ultimul. l îndreptîndu-se spre frații basarabeni care suferă cump

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!