JURNALUL UNUI OUTSIDER

La plebiscit!

Ioan NEACȘU

Celebrul Farfuridi este din nou model pentru politicianul român, iar Caragiale se dovedeste încă o data cel mai mare politolog al nostru. Absurditatea convocării unui „plebiscit”, adică o consultare a plebei pe o temă care este deja în dezbaterea Parlamentului, ba chiar Guvernul și-a asumat răspunderea pentru a scurta discuțiile, este uriașă. Șmecheria celui viclean, de a propune pentru alegerile parlamentare votul „ca la primari”, în speranța că va avea un partid unic în parlament, pe care să-l conduca tot el, este cusută atît de grosolan cu ață albă, încît chiar și comentatorii aserviți amăgitorului deschid gura jenați, încercînd să dreagă busuiocul. Reducînd la absurd, dacă în toate circumscripțiile electorale din țară ar fi pe primul loc un pedist, am putea avea un parlament monopartid. Presupunînd ca toți pediștii au cîștigat alegerile cu cincizeci la sută plus un vot, jumătate din electorat nu ar mai fi reprezentată în parlament, iar minoritățile naționale împrăștiate în țară, cum sînt țiganii, nu ar putea obține nici un mandat. Pe de altă parte și sistemul propus acum în parlament mi se pare dificil de aplicat, nu doar datorită calculelor complicate pe care le presupune, dar și datorita faptului că nu este nici cal, nici măgar. Eu am scris, încă din 1992, un articol, intitulat „Cine se ascunde sub siglă”, în care observam că actualul sistem permite multor „nimeni” să ajungă parlamentari. Controlul electoratului asupra listelor de partid s-ar fi putut însă realiza prin votul uninominal pe listă, cu alte cuvinte alegătorul să pună ștampila VOTAT nu pe sigla partidului pe care-l agreează, ci pe numele candidatului preferat din lista partidului respectiv. În ultimii ani am văzut că și Partidul Conservator a venit cu această propunere. Ea poate duce la alegerea ultimului candidat de pe o lista, iar capul de listă să nu ajungă în parlament, deci se realizează mult dorita primenire a „clasei politice”, este ușor de înțeles pentru alegători și nu permite aranjamente prin care un politician cu notorietate care aduce de fapt voturile, să fie plasat pe locul zece, iar pe locurile eligibile să fie aranjata gașca președintelui de județ, ori oameni impuși de la centru.
La adunarea electorala a PNL de la Iași pentru prezentarea europarlamentarilor, un alegător întrebat de un reporter cine candidează pentru europarlamentare din partea PNL a răspuns, foarte convins: Băsescu! În aceeași emisiune reporterița, o „fătucă”, vorba lui Ion Cristoiu, spunea candid că euroalegerile vor avea loc la 25 decembrie! Avea dreptate doamna Doina Cornea cînd spunea că pentru noi votul universal este chiar o piedică în consolidarea democrației, deoarece marea majoritate a votanților sînt neinstruiți și deci ușor de manipulat de către cel viclean. Ce va înțelege liberalul ieșean despre care am vorbit din întrebarea amăgitorului? Știe ce înseamnă „scrutin”? Dar cînd aude de „tur”, ce înțeles îi dă?
Cît despre europarlamentare, eu tare mă tem că nu găsim, pe listele tuturor partidelor, mari sau mici, treizeci și cinci de candidați care să aibă ce face în parlamentul european! Liderul PD de la Iași era foarte mîndru că are drept candidată o profesoară din Vaslui, care este o foarte bună autoare de proiecte finanțate din bani europeni, probabil vreun acoperiș de școală, sau un grup sanitar. Păi dacă-i așa, abia o asemenea „specialistă” ar trebui păstrată în țară, pînă face atîtea proiecte de Vasluiul devine o mică Genevă, să spunem. Mare criză de cadre trebuie să fie la partidul care are pretenția ridicolă de a deveni „partid unic”!ajungă parlamentari. Controlul electoratului asupra listelor de partid s-ar fi putut

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!