Școala românească

Eminescu pedagog

Ioan Neacșu

Un pseudofilosof care se crede „occidental” mă insultă pe internet, la adăpostul anonimatului, susținînd că noi, românii, nu avem pedagogi. Atunci când eu am invitat cititorii la discutarea legilor școlii propuse de minister nu m-am gîndit la reacții emoționale, gregare, precum ale majorității celor care comentează jenant politică. Profesorii, părinții, chiar elevii care cred că pot aduce „amendamente” îi rog să o facă fără polemici triviale, dar cu argumente. Accentul care trebuie pus pe educație, nu pe instrucție – după a mea părere – vine oarecum împotriva curentului potrivit căruia învățămîntul trebuie reglat de piață. Eu nu cred că școala trebuie să producă doar căpșunari, dacă așa cere piața. Cred că educația comunistă nu trebuie înlocuită cu lipsa de educație, ci cu educația religioasă, morală, civică, patriotică, intelectuală, artistică, fizică etc. Instrucția fără educație produce monștri umani, roboți sau criminali. Nu avem pedagogi de la care să învățăm cum să ne creștem copiii? De la Tablele lui Moise pînă la Părintele Iustin, de la Învățăturile lui Neagoe Basarab ori Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, pînă la Șt. Bârsănescu sau G. Văideanu, în Bacău de la Gr. Tăbăcaru pînă la Sorin Cristea sau Venera Cojocariu, Școala românească are ilustre izvoare din care să se reformeze, fără să apeleze la idei străine sufletului nostru. Pentru că azi este ziua lui Eminescu, vă propun cîteva citate din volumul „Scrieri pedagogice”, col. „Eminesciana”, Iași, 1977.
„Școala va fi bună cînd popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni care să știe administrație, finanțe, drept și economie politică, învățătorii pedagogi: pe cînd adică va fi școala școală, statul stat și omul om, precum e în toată lumea, iar nu cum e la noi, unde găsești în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică dușmănie cu gramatica…”
„Caracterul unei școli bune e ca elevul să învețe în ea mai mult decît i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul. Odată interesul inteligenței trezit pentru obiecte, odată simțirea și judecata deprinse la observație, elevul ajunge prin propria gîndire la rezultatele care nu stau în carte.”
„Nici un om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcînd exerciții, nici un om nu se-nvață a judeca citind judecăți scrise gata de alții, ci judecînd singur și dîndu-și singur seama de natura lucrurilor.”
În sfîrșit, ca școala să fie bună ea are nevoie de dascăli buni, nu de unii care „…ca niște somnoroși fără vocațiune, se pun pe carte pînă ce pot trece vreun concurs și după aceea leagă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic și dictează numai an de an același caiet vechi și unsuros, unor urechi nouă”. Eminescu îi recomandă prefectului de Vaslui să stimuleze material învățătorii buni, dar și cere aplicarea „cu asprime” a amenzilor pentru părinții care nu-și trimit copiii la școală.
Rezumînd, am spune că în „epoca de tranziție” de acum o sută treizeci de ani Eminescu înțelegea „reforma școlară” complex, la nivelul filosofiei educației, la nivelul programelor, al manualelor și al personalului didactic.
Chiar nu avem nimic ce învăța de la Mihai Eminescu?ezultatele care nu stau în carte.”
„Nici un om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcînd exerciții, n

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!