Tributul colectivismului

Mihai BUZNEA

Fiecare sfîrșit de lună le aduce, băcăuanilor, frisoanele facturilor de plată la căldură și întreținere. Acestea cresc exponențial, sfidînd orice logică de natură economică și îi obligă la reconsiderarea permanentă a trebuințelor de fiecare zi, ajustările unora și renunțarea la altele fiind soluțiile de urgență pentru menținerea unui echilibru precar, deci instabil. Iată, însă, că unii dintre concitadini apelează la modalități nu tocmai ortodoxe care să le permită ieșirea din impasul costurilor gospodărești: pasarea obligațiilor către colocatarii de bună credință. Principiul e simplu: consum eu, plătiți voi. Fără a se afecta aparențele de normalitate. Apa rece, apa caldă menajeră și gazele de la bucătărie devin agenții mașinațiunilor de deturnare a consumurilor și costurilor reale. în ce privește primul dintre aceștia, specialiștii în confortul casnic au stabilit că necesarul decent pentru o persoană, timp de o lună, se situează între 4 și 5 mc de apă rece. Statisticile în materie o confirmă. Și totuși, în deconturile de consum prezentate de asociațiile de proprietari, cel puțin jumătate dintre familiile de două persoane, luate ca medie, apar cu cîte 1 – 2 mc, cantitate suficientă cel mult pentru uzul zilnic curent al grupului sanitar în condiții de maximă economisire. Dar, oare, acești oameni nu se spală, nu pregătesc alimente pentru preparare, nu spală rufe, nu fac curățenie? Presupunînd că pentru băut apelează exclusiv la apa minerală. Contorizarea consumului îi scutește de a da explicații și le susține onorabilitatea, chiar dacă nu sînt feriți de ținta insinuărilor și a întrebărilor provocator-lămuritoare. Coeficienții de corecție restabilesc ordinea, în aceste condiții. Ceea ce nu înseamnă altceva decît redistribuirea consumurilor pe fiecare branșat. Și astfel, cei care au raportat un metru cub vor mai plăti unul sau doi, apropiindu-se astfel de optimul normat, iar cei care, de bună credință fiind, s-au înregistrat cu 10 mc, vor ajunge la 14 – 15 mc, adică la triplul celor dintîi. Apa caldă menajeră urmează, în linii mari, același scenariu, cu precizarea că unii locatari apar cu consum zero, fiind scutiți astfel și de amintiții coeficienți de corecție. Aragazul este salvarea în toate aceste cazuri. Cu el se încălzește apartamentul, cu el se prepară apa caldă pentru spălatul rufelor, și tot cu el se rezolvă igiena personală. Costurile consumului de gaze le suportă, însă, toți ceilalți contribuabili care, dintr-un motiv sau altul, nu și-au instalat o centrală termică de apartament ori nu s-au debranșat de la sistemul comun de distribuție.
Am rămas datori și plătim în continuare tribut colectivismului. Dar mai ales unor mentalități egoiste: de ce să plătesc eu, cînd pot să o facă alții?! Practici întreținute și de președinții și administratorii asociațiilor de proprietari prin acceptarea unor atare situații cu singurul beneficiu că îi scutesc de reacțiile potrivnice ale plătitorilor, dar mențin o stare de compromis benefic pentru unii și costisitor pentru ceilalți.
Normarea consumurilor și echilibrarea facturilor tocmai pe seama unor norme tehnice și de confort casnic confirmate de practică au făcut, în urmă cu cîțiva ani, obiectul unor hotărîri ale Consiliului Local Bacău. Acestea s-au aplicat scurte perioade de timp, dar în urma unor contestări venite din partea rău-platnicilor, au fost date deoparte, fără însă a fi abrogate. Repunerea lor pe tapet ar fi o măsură de legalitate și de decență. Abuzul, favorizant pentru unii și păgubos pentru alții, nu poate fi acceptat la nesfîrșit doar de dragul unei aparante împăcări. în fond, orice buzunar – mai plin sau mai gol – trebuie tratat în mod egal. Pomenile se fac la biserică, și nicidecum la asociațiile de proprietari.testări venite din partea rău-platnicilor, au

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!