…Uite, tocmai asta ne mai lipsea!

Mihai BUZNEA

Eșichierul politic românesc se îmbogățește cu o nouă formațiune, inițiată pe criterii etnice: Partidul Civic Maghiar. înregistrarea și oficializarea lui nu vor întîmpina nici un fel de dificultăți, sînt de părere oameni politici „de vîrf”, întrucît acesta respectă criteriile legale ce stau la baza organizării și funcționării unor astfel de organizații. Lansarea la apă a PCM-ului nu e chiar o noutate care să ne ia total prin surprindere, antecedentele anunțîndu-l de o bună bucată de vreme: Uniunea Civică Maghiară și tendințele de disociere a unei părți a maghiarimii de UDMR. Partidul nostru – a ținut să precizeze președintele Szasz Jeno -, reprezintă viitorul, pe cînd UDMR este exponentul trecutului. Poate că are dreptate. Depinde doar de partiturile pe care le va interpreta fiecare și de audiența lor la publicul-țintă. PCM se anunță a fi un partid radical, pe cînd UDMR-ul a apucat-o pe calea moderației, chiar dacă obiectivele și demersurile sale ar putea fi interpretate în alți termeni. Totul ține doar de comparații.
Cît de inspirată și de oportună este mișcarea aderenților și simpatizanților lui Szasz Jeno vom constata chiar la scrutinul localelor programate pentru luna mai. Pentru că urnele sînt cele care validează sau invalidează ambițiile politice ale celor doi lideri. Ceea ce este, însă, cert încă de pe acum, e faptul că disocierea electoratului maghiar e deja o poveste încheiată, că dragostea s-a consumat, iar finalul nu e cu happy-end. Spectrul neatingerii pragului electoral, în perspectiva alegerilor generale din iarnă, sau din primăvara anului viitor, creează îngrijorări și insomnii în ambele tabere. Desigur, nu e treaba noastră, ci doar a lor. Pînă la un anumit punct. Fiindcă PCM, ex UCM, nu se sfiește să-și promoveze, prin discursuri ferme și revendicative, obiectivele unei conduite agresive, cu corolarul ei – autonomia totală a Ținutului Secuiesc. Devenită obsesie și motivație. Referendumurile pe această temă, inițiate în toamna anului 2006 și la începutul anului trecut în rîndul populației de etnie maghiară din județele Covasna, Harghita și Mureș reprezintă dovada peremptorie a tendinței de separare, de la toate consultările fiind excluși cetățenii români! Și vorbim despre democrație și drepturi fundamentale, constituționale! Incidentul cu panoul implantat la granița dintre județele Brașov și Covasna și pe care erau gravate insemne așa-zise tradiționale ale Ținutului Secuiesc reprezintă o altă provocare orchestrată de promotorii autonomiei culturale, administrative și ai tentativelor de impunere a limbii maghiare cu statut oficial. Acțiunile promovate și susținute, cu sprijin de la Budapesta, de către Asociația Ceangăilor Maghiari din Moldova, nu sînt străine de spiritul ce a animat UCM-ul. Cu atît mai mult cu cît se contează și pe sprijinul „de sus”, de la cel mai înalt nivel, chiar dacă nu fățiș și direct, ci prin implicări și susțineri tacite. După PD-L, Traian Băsescu și-a mai tras un partid – PCM, s-au grăbit să avanseze prognostice binevoitorii. A afirmat-o însuși Szasz Jeno: între Ion Iliescu și Traian Băsescu, îl prefer pe domnul președinte. Declarațiile încurajatoare și de simpatie ale acestuia din urmă, prilejuite de sejururile prin atractivele locații turistice ale Covasnei, s-ar părea că au cam încolțit unele idei! Reacțiile la o asemenea paternitate formală încă nu au apărut, așa că se poate crede orice. Oricum, monitorizarea viitorului partid ne va aduce clarificările necesare, chiar dacă cetățeanul de rînd, fie el român sau etnic maghiaro-secui, e îndreptățit să exclame: uite, asta ne mai lipsea! Pînă la urmă, lucrurile ar putea avea ca substrat disensiunile și luptele pentru putere și influență ale liderilor din prima linie ale celor două poartide. Așteptăm deconturile. mai

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!