„fulga”: Regizorul Dumitru Lazăr Fulga aduce din nou „Play Strindberg” pe scena municipalului „Bacovia”

„Am vrut să fac o disecție a cuplului”

După 17 ani, regizorul băcăuan Dumitru Lazăr Fulga montează din nou pe scena Teatrului municipal „Bacovia”, într-o distribuție aproape identică, cu Constanța Zmeu, Stelian Preda și Ștefan Ionescu, în locul lui Mihai Drăgoi, spectacolul „Play Strindberg”, după Friedrich Durrenmatt. Premiera a avut loc duminică, 3 februarie.

– De ce ați optat din nou pentru Durrenmatt, „Play Strindberg”, după atîția ani?
– De ce „Durrenmatt”? L-am ales pentru acuratețea, expresivitatea ecuației narative care emană din text secvențial. Are o economie de verbalizare demnă de luat în seamă. Replici scurte, replici care stabilesc relații pentru unități de timp mici, replici care schimbă tipul de relație, uneori în replică monosilabică. Niciodată nu poți fi sigur că adevărul ar fi stabilit și că vom asista la un happy end. De ce „Play Strindberg”? Astăzi putem observa cu tristețe, cu revoltă, cu durere, deprecierea conturului ființei umane într-o societate zbuciumată de niște valuri de timp care încearcă să reformuleze omul. România resimte acut, social, sociologic, această criză a familiei, din motiv clar financiar. Norma aceea fiziologică a cuplului, a zonei comune pînă la congruența celor două entități care formează cuplul sunt profund depreciate. Și nu cred că foarte repede se va reveni la normalitate. Am vrut să fac o disecție a cuplului.

– Ce diferențe sînt față de spectacolul de acum 17 ani? âl percepeți astăzi altfel pe Durrenmatt?
– Nu se întîmplă oare uneori să ascultăm de „n” ori cu surpriză descoperind nuanțe noi chiar într-o poveste gen „Scufița roșie”? A păstra proaspăt interesul pentru noutate, pentru a descoperi, pentru meditație, pentru o disecție amănunțită, micronică, la nivel de lume subatomică a omului este un fel de joc inteligent al intelectualului și al celui care meditează asupra lumii. Astă seară este o distribuție nouă, cu Ștefan Ionescu, și este mai ales o regie complet nouă. Nu mai există niciun element regizoral din spectacolul de acum 17 ani. Am avut o sete de așteptare pentru spectacolul „Play Strindberg”, am vizionat interior ceea ce înseamnă buna normă a teatrului psihologic, a teatrului făcut cu oameni care resimt adînc efectul acțiunilor lor fără expresionisme și fără lucruri făcute în sine și doar atît, suficiente lor.

– Ați ales să redistribuiți în acest spectacol doi actori pensionari, Constanța Zmeu și Stelian Preda? De ce?
– Am făcut apel la cei doi actori cu mulți zeci de ani experiență de teatru la Bacău, pentru structura interioară, profesională, pentru capacitatea lor de a înțelege și de a reda expresiv sarcinile construcției unui rol, depășind structura simplă a verbalității sau a mișcării fizice. Ca mișcare fizică, există o recluziune a personajelor în spații mici unde dinamica interioară este sincopată într-un marasm interior. Ei încearcă cu disperare, în această partidă ca de box între cei trei, o recuperare a unei normalități. Dar condițiile nu sînt propice, așa cum nu sînt nici în viața noastră de toate zilele. Sper să se fi înțeles cu acest spectacol pledoaria pentru toleranță, pentru capacitatea de a asculta, de a înțelege, de a interpreta și de a lăsa pe celălalt liber.

A consemnat Laura HUIBANEi încearcă cu disperare, în această partidă ca de box între cei trei, o recuperare a unei normalități. Da

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!