Mihai BUZNEA

Mirajul european, cu atracțiile lui imediate și perspectivele unei vieți îmbelșugate și decente, e pe cale să se destrame. Chiar dacă vorbim doar despre un început, despre o tendință ce deschide alte perspective. Important e că lucrurile se urnesc și au toate șansele de a înregistra un curs pe care nu ni-l puteam imagina cu puțin timp în urmă: muncitorilor emigranți români li se oferă șansa de a se întoarce acasă și de a găsi aici condiții similare, sau foarte apropiate celor din țările care i-au adoptat vremelnic. Ministerul român al Muncii și cel similar din Italia au o inițiativă demnă de întreaga noastră atenție: organizarea unei burse a ofertelor de lucru la Roma, cu implicarea nemijlocită a organizațiilor patronale și a unor firme de specialitate. Programul este pe cît de ambițios, pe atît de realist și urmează să se deruleze sub coordonarea Centrului pentru Migrație și Integrare Socială. Angajatorii și potențialii angajați vor fi puși față în față spre a negocia condițiile și posibilitățile de reinserție într-un domeniu ce acuză de o bună bucată de vreme criza forței de muncă pe șantierele de construcții. Șansele de reușită ale unui asemenea proiect de mare impact economic și social sînt reale și vorbesc despre un fenomen pe care îl așteptăm de mult: relansarea investițiilor autohtone. Argumente: salariile constructorilor care au rămas să lucreze acasă sînt tot mai motivante, media acestora situîndu-se în jurul cotei de 1.400 de roni, cu perspective certe ca în doi ani acestea să se dubleze. Cu sublinierea că și în prezent unii meseriași de înaltă calificare primesc, lunar, o mie și chiar mai mult, de euro. Comparate aceste venituri salariale cu cele plătite de antreprenorii italieni se constată tendințe accentuate de echilibrare, în condițiile în care se prefigurează înghețarea lor în cam tot același interval de timp. Astfel, amintita motivație – cîștigul net din palmă, își pierde din atracție, fără a mai lua în calcul și elementele de confort personal: revenirea în familie și printre foștii colegi de muncă, plus beneficiul unor cheltuieli personale reduse.
Se apreciază că într-o primă etapă vor face cale întoarsă peste 150.000 de constructori. Ceea ce reprezintă o dovadă în plus că ritmurile de creștere economică, pe fondul stimulării investițiilor, nu țin doar de sloganele politicianiste. Din cei patru – patru milioane și jumătate de muncitori care lucrează în alte țări, peste 500.000 sînt constructori, iar alte importante segmente profesionale sînt dependente, într-o măsură mai mare sau mai mică, de acest domeniu. O bună parte au luat calea unor țări foste comuniste, între care Ungaria și Polonia, după ce au fost reciclați în centre de calificare și recalificare din țară finanțate de la buget. Activități păgubitoare, așadar, de două ori. Acum, tendința este una de normalizare, chiar dacă unele voci susțin că revenirea la matcă nu se va face în aceleași proporții, deci s-ar putea să fim nevoiți a apela în continuare la muncitori din țări ale Asiei, și nu numai de acolo.
Toate aceste tendințe nu pot decît să ne bucure și să ne inducă o stare de certitudine cu un decont cît mai apropiat. Chiar dacă (încă) nu duduie, economia româneacă trepidează în ritmuri accelerate. Analiști politici și economici prognozau, spre sfîrșitul anului trecut, că pentru a ne alinia nivelului de dezvoltare al țărilor occidentale partenere în UE vom avea de așteptat încă 18 – 20 de ani. Semnele începutului acesti tendințe le găsim și în schimbarea direcțiilor de deplasare a forței de muncă. începutul aparține constructorilor. Cînd o vor apuca pe noua cale și ceilalți muncitori români e, deja, o altă întrebare. Cu răspunsul la guvernanții de azi, dar și la cei care le vor urma.ține constructorilor. Cînd o vor apuca pe noua cale și ceilalți m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!