In ultimii ani vad abordari de genul ca la 23 August 1944, Romania a tradat un aliat – Germania – si, pentru asta, trebuie sa ne punem cenusa in cap si sa ne cerem scuze.
Putini dintre cei care sustin aceasta opinie prezinta, insa, si modul in care Romania a devenit aliat al Germaniei sau modul in care acest aliat s-a comportat cu Romania.
Povestea este mai complicata decat pare; in ecuatie trebuie aduse Franta si Anglia, care ar fi trebuit sa garanteze integritatea teritoriala a Romaniei dar au preferat sa negocieze cu Hitler pentru a indrepta razboiul catre Est.
Cum am devenit aliatii nemtilor
Alianta cu Germania nazista nu a fost decat o solutie de conjuctura a Romaniei. Ca, de multe ori in istoria sa, Romania s-a vazut in ipostaza de a alege dintre doua rele. Germania se manifesta zgomotos in centrul Europei, URSS se agita in Est. Anglia si Franta au crezut ca-l pot manipula pe Hitler si sa indrepte razboiul care se preconiza catre Est, spre URSS. Au inchis ochii la anexarea Austriei si au permis anexarea regiunii Sudete din Cehoslovacia primind, in schimb, promisiunea, ca nu va mai anexa alte teritorii. Urmeaza primul “arbitraj” de la Viena, prin care teritorii ale Cehoslovaciei sunt date Ungariei si Poloniei, apoi invadarea Cehoslovaciei si razboiul cu Polonia.
Romania se afla intre doua fronturi: Germania in Vest si URSS, in Est, care se lupta cu Finlanda, luase o bucata zdravana din Polonia si nu dadea semne ca s-ar potoli.
Urmeaza anul 1940. Romania pierde intai Basarabia, in iunie, ocupata de URSS. Puterile garante – Anglia si Franta – nu misca un deget. Urmeaza august – al doilea “arbitraj” de la Viena: Romania pierde o importanta parte din Transilvania in favoarea Ungariei, la insistentele Germaniei si Italiei. Luna urmatoare, in septembrie, Germania forteaza Romania sa cedeze Bulgariei cele doua judete din Dobrogea care formau Cadrilaterul.
O alianta pe care nu ne-am dorit-o
Dupa cum vedem, Romania nu avea motive prea multe pentru a se alia cu Germania. A facut-o in contextul in care puterile europene au abandonat natiunile mici carora le garantasera integritatea. Acestea au sfarsit prin a fi invinse sau a trebui sa se lupte pentru apararea propriului teritoriu. Practic, Romania a fost pusa sa aleaga intre a fi aliata cu Germania si a deveni o tara ocupata de Germania.
Iar alianta cu Germania nu a fost nici pe departe in folosul Romaniei. Din cauza acestei aliante am declarat razboi Angliei si Statelor Unite iar Romania a trebuit sa aplice politici rasiale impotriva evreilor si tiganilor. Tot din cauza acestei aliante, armatele romane, prost echipate si slab instruite, au devenit carne de tun pe frontul de Est.
Franta sau Anglia au tradat, dar n-au mustrari de constiinta
Acum ne facem procese de constiinta ca am “tradat” un aliat pe care nu ni l-am dorit si cu care am incheiat tratate sub amenintarea armelor. Nu cred, insa, ca Anglia sau Franta isi fac procese de constiinta pentru ca au abandonat micile tari ale Europei in bratele lui Hitler si Mussolini.
Nu cred ca aceste tari au mustrari de constiinta pentru ceea ce au semnat la Yalta, cand ne-au abandonat rusilor.
Nu cred, de exemplu, ca Franta a lacrimat vreun pic cand ne-a tradat increderea, in 1916: atunci se angajase sa porneasca o ofensiva pe frontul balcanic pentru ca Bulgaria sa nu ne cada in spate in timp ce noi atacam, la rugamintile Antantei, Austro-Ungaria. Faptul ca francezii nu au pornit ofensiva ne-a costat distrugerea aproape a intregii armate, pierderea a 2/3 din teritoriu, a campurilor petroliere, aruncate in aer de englezi, si a rezervelor de grau, incendiate pentru a nu cadea in mainile inamicului.
Lasă un răspuns