Si Stefan Radu, si Razvan Bibire, colegii mei, au scris in ultimele zile despre aberatiile pe care le practica bancile din Romania. Au remarcat ca bancherii se cam rup in figuri pe plaiurile mioritice si ne freaca ridichea cum le e placul, dindu-se tot ei victime ale zvonerilor sau ale crizei economice. Mi-a venit si mie rindul.
Leul cade, leul se ridica, adoarme iar, dar zarafii ne rascheteaza gologanii fara mila. E relativ normal, intrucit bancile nu sint institutii de binefacere. Chiar daca au sloganuri ca „Avem incredere” sau „Credem in vise realizabile”, nu stii in cine cred sau la ce aspira intreprinderile financiare. De un lucru poti fii sigur: ai luat credit (si-n tarisoara asta aproape ca nu ai cum sa nu o faci), te-ai dat pe mina lor.
Ieri, nu stiam ce sa fac – sa rid sau sa pling – cind am primit un plic elegant, alb cu galben, de la una dintre bancile de la care am luat un imprumut. Aveam o presimtire despre ceea ce aveam sa citesc in epistola. Intuitia nu m-a inselat: eram anuntat ca mi s-a majorat dobinda la credit. Am spus ca m-a luat cu risu’-plinsu’. S-a intimplat cind m-am uitat la ce scria pe plic si in antetul comunicatului: „Credem in vise realizabile”. Mda!
Lasă un răspuns